Page 57 - vol6-ro-2

DINCOLO DE REAL – vol 6-

POEM 272

Realitatea consensuală e precum un miraj al deșertului,
O auroră de umbre și lumini, în care visele devin tangibile,
Fiecare dorință împletită cu firele invizibile ale credinței
comune,
Lumea noastră, un palat de iluzii, construit pe fundații
efemere.
E ca o pânză de păianjen țesută din raze de lună și argint,
Fiecare pas pe scena vieții, un dans al fantasmelor eterne,
Realitatea, o bancnotă de hârtie fără esență,
Dar în care toți cred, iar credința aceasta îi conferă
strălucirea efemeră.
Ca niște păsări rătăcite în visul unei nopți stropite cu stele,
Ne zbatem între ceea ce este și ceea ce pare a fi,
Fiecare gând, o perlă strălucitoare într-un ocean de iluzii,
Pictăm pe cerul inimilor noastre constelații de hârtie
căzătoare.
În acest dans al umbrelor și luminii, ne hrănim din vise
colective,
O realitate de hârtie, ce prinde viață prin dorințele unite,
Împletim cuvinte, semne și simboluri, construind cetatea
efemeră,
O lume de abur, ce dispare la atingerea adevărului ascuns.
Dar în această melancolie dulce, descoperim frumosul
ascuns,
În jocul de aparențe, în teatrul iluzoriu al vieții și viselor
noastre,
56