Page 61 - vol6-ro-2

DINCOLO DE REAL – vol 6-

POEM 274

Poezia, forma supremă de cunoaștere și de exprimare, e
fereastra spre infinit,
Prin care sufletul străbate tărâmuri ascunse, nevăzute și
adânci,
Religia, știința, filosofia, matematica, arta, toate sunt doar
umbre ale magiei divine,
În versuri delicate, universul se preschimbă într-o floare
mistică sub lumina nopții.
Sub cerul înstelat, stelele sunt cuvinte scrise pe harta
eternității,
Fiecare constelație poartă un vers tainic în poezia cosmică,
Prin ochii poetului, realitatea devine o țesătură de visuri și
doruri eterne,
Tăcerea se transformă într-o simfonie ascunsă, iar luna, o
metaforă a iubirii divine.
Religia, o poezie a sufletelor ce caută lumina interioară,
Scripturile sunt versuri sacre, brodate cu fir de aur
spiritual,
Rugăciunile, cântece ale inimii, vibrând cu doruri și
speranțe nesfârșite,
În templul poeziei, credința devine lirică, un dans al
spiritului spre veșnicie.
Știința, poezie a curiozității, un cântec metodic al rațiunii,
Teoremele devin rime ce ordonează haosul în armonii
sacre,

60