Page 65 - vol6-ro-2

DINCOLO DE REAL – vol 6-

POEM 275

Poetul nu vede realitatea, ci vede dincolo de vălul ei
fermecat,
Prin ochii săi se desfășoară tainele lumii, în mantii de
lumină și umbră,
Un tânăr rătăcitor pe potecile imaginarului, stăpânind arta
neșlefuită a visurilor,
Cu fiecare privire, pătrunde prin straturile pământești,
descoperind magii ascunse.
Sub cerul înstelat, deslușește cântecul adânc al nopții, acolo
unde tăcerea devine poezie,
Fiecare strop de rouă pe frunze, un diamant scânteind în
infinite povești,
Stelele, torțe ale sufletului veșnic arzând, șoptesc secretele
universului,
În lumina lunii, umbrele se transformă în ghicituri eterne,
dansând pe poteci de necuprins.
În grădinile sălbăticiei, florile îi dezvăluie freamătul vieții,
nectarul ascuns al tristeții,
El vede pădurea ca o catedrală de esențe sacre, cerbii fiind
preoții tăcuți ai nopții,
Fiecare copac, un altar de amintiri și dorințe neșoptite,
Unde frunzele cad ca doruri, șuierând printre râuri de
lumină astrală.
Prin rândurile scrise cu cerneală de dor, poetul explorează
alte lumi,

64