Page 69 - vol6-ro-2

DINCOLO DE REAL – vol 6-

POEM 277

În umbra nopții, pe coridoarele tăcerii magice, păstrând
taina sfântă,
Aș trimite sufletele în căutarea unei iubiri de ceață și
durere sfâșiată,
Să transforme durerea în poezie, vinul ieftin în nectar
sacru,
Suferințele în temple divine, deschizând porțile unui dor
ascuns.
Să se piardă sub cerul prefăcut de picnicurile uitate, ca
spectre fugitive,
Grădina de trandafiri, o oază de falsa perfecțiune, ar
deveni un miraj trecător,
Ecoul visurilor pierdute ar deveni sirene pe țărmuri de
deșert,
Proza grea s-ar sfărâma în stafii ignorate, rătăcind pe
rânduri nesfârșite.
Umbrele memoriei ar dansa ca iluzii uitate în colțuri de
suflet,
Fotografii vechi ar deveni ferestre către lumi efemere,
nesfârșite,
În lumina lunii, crusta biscuiților ar deveni un refugiu
nocturn,
Noaptea ar dansa în ritmul fricii și libertății, eliberând
doruri eterne.
Căutând liniștea în vocile eliberate, spiritul ar prinde
formă,
68