Page 68 - vol6-ro-2

DINCOLO DE REAL – vol 6-

Un ultim drum sălbatic, în care liniștea să-i fie prieten și
sfetnic,
A pornit pe cărarea necunoscută, cu inima deschisă, către
enigmele străvechi,
Știind că nu se va întoarce, că va dispărea în eternitatea
unui răsărit de foc.
Stâncile i-au devenit martorii tăcuți, păstrându-i viața
preafrumoasă în taină,
Canioanele au păstrat șoaptele lui, versurile fiind înnobilate
de ultima sa călătorie,
Într-un loc de răcoare și lumină obsedantă, unde amintirile
devin legende vii,
A dispărut, un poet vagabond prins în mrejele sălbăticiei
veșnice, neuitat.
Viața lui frumoasă și tragică rămâne o poezie scrisă pe
cerul purpuriu al apusului,
O poveste de iubire și sacrificiu, împletită cu natura
sălbatică și pură,
În canioanele vieții, unde fiecare stâncă poartă o șoaptă de
dor etern,
El rămâne, un spirit liber, un poet pierdut în etern, dar
niciodată uitat.

67