Page 70 - vol6-ro-2

DINCOLO DE REAL – vol 6-

Captiv în mirajul trupești, am înțelege tainele adânc
ascunse,
Umbrele ar deveni poeți fricoși, umblând pe tărâmuri
necunoscute,
În haosul nesfârșit, am găsi echilibrul, neiubirea
transformând-o în artă sublimă.
Dansul cosmic ne-ar îmbrățișa, chiar și când stelele
coboară în visuri tainice,
Din nefericire, magia creației ar înflori, povești de infinit și
extaz,
Haosul și frica ar deveni notele unui cântec mistic,
În care, lumina și întunericul se-mbină, despărțind și unind
visele în armonie eternă.
Să caute tristețea, căci din ea se naște arta cea mai pură,
Din durerea banală și suferințele ascunse, cresc povești
nesfârșite,
Și să accepte că haosul, frica, sunt doar ecouri ale unui
cântec tainic,
În care sufletele noastre dansează printre umbre și lumini,
într-o nesfârșită asimetrie divină.

69