Page 67 - vol6-ro-2

DINCOLO DE REAL – vol 6-

POEM 276

Sub cerul plin de stele al canioanelor vieții, tânărul poet
rătăcea,
Cu sufletul mistuit de dorințe arzătoare și vise
neîmblânzite,
Viața lui, un dans mistic și tragic, un cântec răsunând
printre spirale de stânci,
Fiecare clipă, o perlă de experiență, lumina lunii fiindu-i
confidente.
Își umplea zilele cu aventuri magice, pictând amurgul în
poezie nesfârșită,
Pe pânza timpului, fiecare pas devenea un moment de extaz
și durere,
Căutând în străfundurile naturii răspunsuri la întrebări
fără sfârșit,
Fiecare poveste scrisă era o parte din inima lui sălbatică,
liberă să viseze.
A decis să-și încheie călătoria în locul unde stâncile șoptesc
secrete de veacuri,
Unde sălbăticia îmbrățișează spiritele pierdute ale
rătăcitorilor,
Un loc cunoscut și iubit, unde timpul curge lent, ca un râu
tainic și magic,
S-a lăsat pierdut în mirajul eternității, sub umbra
canioanelor tăcute.
În visurile sale se strecurase dorința unei plecări fără
întoarcere,
66