Page 71 - vol6-ro-2

DINCOLO DE REAL – vol 6-

POEM 278

Ai pășit în strălucirea morții radiante, prin coridoare de
liniște și piatră veche,
Lumina te-a înconjurat ca un văl subțire de visare,
monedele de aur ale plopilor șuierând în vânt,
Cascada cântecelor de păsări, zborul aripilor sângerii ale
libelulelor roșii descriind cercuri magice,
Printre apele nemișcate și pata de apă pe curba nisipului, ai
descoperit arta rădăcinilor,
Rădăcini care sfâșie monolitul veșniciei, dezvăluind povești
ancestrale.
Știai dorința nebună de a cerceta inima acelui ce nu are
inimă, doar esență pură,
În adâncul misterios al labirintului cosmic, acolo unde
granițele se topesc în neant,
Încercând să găsești centrul secret, unde realitatea se
împletește cu iluziile,
Vânător, frate, tovarăș al zilelor efemere, căutai
binecuvântarea ascunsă printre stele.
Prin pârâurile strălucind sub apusuri fără sfârșit, sub
umbrele copacilor ce poartă șoapte străvechi,
Ai pășit în tărâmul morții, în lumina ascunsă a eternității,
printre ferigi și stânci,
Pe aripi ale dorurilor tainice, strălucirea zărilor se topi în
glasuri de tăcere veșnică,
Cântecele păsărilor și zborul libelulelor nemuritoare,
fiecare sfârșit aducând un nou început.
70