Page 75 - vol6-ro-2

DINCOLO DE REAL – vol 6-

Marionete de vis purtând măști grele și triste, ce față-și
ascund sub cereri.
Dar când vraja se stinge și lumina devine amăruie, rece ca
visul pierdut,
Adevărul ne strânge ca o stâncă de râu, tăcută, dar
statornică sub cuvântul mut.
Cortina se ridică și șoaptele fictive se evaporă ca nori de
auroră,
Sub crucea cerului, iluziile mor, amintiri ce plesnesc în zori,
ușor se destramă într-o oră.
În abisul scenei, zidul ne veghează cu ochi de granit în
tainică umbră,
Noi, visătorii, devenim trecători printr-un tablou finit,
chituit fără ceară.
Stelele se aprind pentru următorul act, iar luna se retrage-
n sferică penumbră,
Și în urma noastră rămâne doar înțelepciunea veridică,
eternitate fugară.
Fără decoruri și măști, doar un adevăr surd și neted sub
privirea clară,
Sub vălul ce-a căzut, suntem parte dintr-un basm predicat,
dar niciodată uitat.
Așa ne poartă viața, în spectacole fără fineți și frumuseți
efemere,
Iluzia libertății, fermecată și pierdută-n ruine străine
aducând adiere.
Dar zidurile vorbesc, în tăcerea lor de piatră surdă,
preschimbată în veșnică zbatere,
74