Page 81 - vol6-ro-2

DINCOLO DE REAL – vol 6-

POEM 283

Adevărul e că-s fericit doar când stau în mașină,
Între locul pe care tocmai l-am părăsit și destinația
necunoscută.
Fericirea mea se dezleagă numai când călătoresc; când
ajung, oriunde,
Devine brusc un colț de melancolie și durere ce-mi scaldă
sufletul.
În mișcare găsesc acel echilibru evanescent,
Un dans al roților pe asfaltul nesfârșit, o cascadă de vise
nelegate.
Fiecare kilometru o poveste ce se deschide și se închide,
O poveste nespusă în căutarea unui final nemaigăsit.
Sunt un pribeag al vieții, căutând în drumuri nemărginite,
Fiecare oprire mi-e un ghimpe-n piept, un nod de tristeți.
Ca o cometă, strălucesc doar în fuga spre infinit,
Când mă opresc, îmi sting lumina și privesc către un gol
tăcut.
Mașina mi-e refugiu, navă a călătoriilor mele astrale,
Un sanctuar al melancoliei, unde magia prinde contur.
Îmi las în urmă măștile lumii și devin eu însumi,
Un peregrin solitar, pierdut între puncte de pe hartă.
În viteza care mă poartă, regăsesc un sens efemer,
Un sens ce dispare cu fiecare curbă luată, fiecare orizont
definit.
Când motorul tace și parcă asurzește lumea în nemișcare,
Găsesc în staționare cea mai cruntă suferință.
80