Page 91 - vol6-ro-2

DINCOLO DE REAL – vol 6-

POEM 287

Caut o poezie, un focar de pericol imens,
O vrajă care să dezlănțuie frica adâncă în sufletul fiecăruia.
Vreau o poezie care să zguduie universul ideilor vechi,
Să fie interzisă în librarii, situri si anticariate.
Poezia mea să fie palpabilă, ca un Glock în miez de noapte,
Ca o lamă strălucitoare în întuneric, un baston lovind fără
milă.
Vreau versuri care să nu doar vindece, ci să rănească
profund,
Să deschidă răni pe care nimeni nu le-a simțit vreodată.
În cuvintele mele va vibra teroarea nevăzută,
Ca o furtună de săgeți ce străpunge vălul realității.
Fiecare strofă va fi un tunet în liniștea amiezii,
Și fiecare rimă, un fulger ce arde în mintea adânc
îngropată.
Versurile mele vor fi ca o poțiune veche de vrăjitor,
Amestecând esențe de vise și coșmaruri, de speranțe și
disperare.
Sufletul cititorului va tresări la atingerea lor,
Și, cu fiecare vers, se va simți legat de un destin nevăzut.
Caut poezia care să purifice prin foc și durere,
Să trezească la viață tot ce a fost îngropat și uitat.
Ea va fi un strigăt în noapte, un cântec de lebădă,
Un ecou care răsună în eternitate, nesfârșit și înfricoșător.
Lamele cuvintelor mele vor tăia prin țesătura timpului,
Ca un chirurg al sufletului, dezvăluind răni neștiute.
90