Page 3 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol. 2-

POEM 51

În templul umbrelor secolului, unde clipele se pierd în
ecouri metalice,
Tehnologia și-a înfășurat tentaculele reci în jurul sufletului
uman, fără să ne dăm seama,
Un instrument lumesc, propagat ca un scop divin,
Îndepărtându-ne de esența noastră cosmică,
dezrădăcinându-ne din noi înșine.
Din adâncurile minții mele, ascult vuietul neutru al
mașiniștilor invizibili,
Unde odinioară cosmosul vibra sub ochii stelelor,
Acum, între angrenaje și fire, sufletul rătăcește,
Pierdut între luminile neonului și umbrele siliciului,
Tehnologia, victorioasă, ne-a pus lanțuri invizibile sub
masca progresului,
Oferindu-ne iluzia triumfului propriei noastre creații,
În timp ce ne-a înrobit subtil fiecare vis și dorință.
În fluxul conștiinței, mă pierd printre reflexii de ecrane
lichide,
Unde fantezii instantanee își proiectează himerele,
Crezând că suntem cuceritorii unei lumi de algoritmi și de
biți,
Fii de carne, ne prefacem în zei digitali, în labirintul ADN-
ului cibernetic,
Dar am uitat cântecul stelelor, și dansul etern al cerurilor,
Echilibrul cosmic al existenței noastre, pierdut printre unde
electromagnetice.
Sub mantia nopții, cuvintele de altădată se transformă în
coduri binare,
Rugăciunile devenind comenzi pe tastaturi iluminate,
Împreună cu sufletele noastre logate în sisteme infinite,

2