Page 7 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol. 2-

POEM 52

În taina solitudinii în care sufletul se adăpostește sub
umbrele tăcerii,
Izolarea devine un ciclu neîntrerupt, o spirală ce se
hrănește cu neliniște,
Simți cum vinovăția își sapă adânc rădăcinile în fiecare colț
al conștiinței,
Continuând să folosești zidurile pe care cu grijă le-ai
ridicat între tine și lume,
Ascunzându-te de realitate sub plapuma fricii și a
evaziunii.
Alergi, fugi mereu de fața adevărului, până când fiecare
colț al sinelui tău
Se umple de toate lucrurile la care ai renunțat, de toate
dorințele înăbușite,
Până când simți că nu mai ai nicio altă opțiune decât să te
ascunzi,
Orice ai face, oricare ar fi consecințele fizice pe care le eviți
cu ardoare,
Lupta interioară își zidește un gard în jurul inimii tale
fragile,
Separarea dintre tine și cei dragi devine din ce în ce mai
mare,
Ești prea închis în tine, ești pierdut în interiorul tău fără un
ghid.
Te pierzi în căutarea unei satisfacții temporare, iluzorie,
fugară,
Care nu funcționează, continui să simți greutatea tracțiunii,
Ești prins într-o buclă continuă, un cerc vicios de
neputință,

6