Page 9 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol. 2-

Rugăciunile mele se înalță ca niște note muzicale într-o
simfonie a disperării,
Și totuși grindinile suferinței lovesc în continuare,
necruțător,
Sufletul meu se zbate în umbrele create de propria mea
teamă.
În acest sanctuar al nopții, adevărurile fragile se dezvăluie,
Izolarea devine un martor mut, un demon invizibil deghizat
în prieten,
Și așa mă pierd în căutarea unei redempțiuni nemanifeste,
O călătorie a durerii și a speranței, între vis și trezire,
Între fiecare vers și fiecare suspin, o dorință nesfârșită de
libertate,
Izolarea mă definește, dar totuși mă cântă reînvierea,
Un testament al unei inimi ce nu renunță, un cântec al unui
suflet nesupus.

8