Page 51 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol. 2-

POEM 66

În acest univers al gândurilor răsfirate,
Unde oamenii par să gândească doar cu mintea,
Există alții ce își împletesc gândurile cu toată ființa,
Cu sângele, cu măduva oaselor, cu inima,
Cu plămânii ce respiră vise, cu pântecele ce simte viața.
Printr-un dans al metaforelor eterne, rătăcesc în fluxul
conștiinței,
Unde fiecare idee este o fereastră către o altă lume,
Unde gândirea nu se limitează la simpla rațiune,
Ci se întinde ca o pânză vie peste toate simțurile,
Ca o mângâiere divină pe marginile unei taine nespuse.
Aceia care gândesc doar cu mintea, sunt ca niște cititori de
stele,
Înțelegând doar strălucirea de la suprafață,
Fără să pătrundă adânc în abisul cosmic al fiecărei lumini,
Fără să simtă vibrația universului în fiecare celulă a ființei
lor.
Dar sunt aceia care își trăiesc gândurile cu întreaga lor
esență,
Ce simt cunoașterea curgând prin sângele lor ca un râu
sacru,
Ce ascultă bătăile inimii ca pe un poem nesfârșit,
Respirând visele adânci ale existenței cu fiecare adiere.
Ei gândesc cu inima, cu plămânii ce inspiră eternitatea,
Cu măduva oaselor ce poartă amintiri ancestrale,
Cu pântecele ce simte revolta și dorința,
50