Page 20 - Simpozion Orasul Viitorului 1
P. 20
Valenţele formative şi de cunoaştere
ale educaţiei plastice
prof. înv. primar DANIELA CRAINIC,
Şcoala Gimnazială „Corneliu Coposu’’ Zalău
Exersarea artistică prezintă probleme pe care le pune realitatea înconjurătoare şi depinde de
materialul ce trebuie prelucrat în mod creator: lemn, lut, piatră, o operă literară. Această adaptare
ambivalentă la realitate şi la material poate avea drept consecinţă o întreagă şcoală de trăiri:
aşteptare, decepţie, mânie, resemnare, reflecţie, surpriză, speranţe, eforturi reînnoite de voinţă,
bucurie intensă pentru activitatea creatoare.
Dacă te înarmezi cu răbdare şi curaj, ai posibilitatea de a trăi angajarea întregii personalităţi
în actul creaţiei. Copilul are nevoie de frumuseţe, de bucuria de a lucra. Dacă dascălul cultivă cu
fantezie tot ce este artă, el dăruieşte frumosul copilului. Procesul creator al acestuia adânceşte
angajarea lui în muncă.
La copii, sufletul şi trupul sunt în mod unic legate unul de celălalt, de aici manifestarea
creaţiei, sub diferite forme simple şi sincere. În actul creator, copilul exprimă ce simte cu adevărat.
Faptul că educaţia plastică are efect major asupra copiilor a fost de mult observat, însă nu
întotdeauna s-a înţeles cât de pătrunzătoare este această influenţă.
Deprinderile pentru astfel de activităţi, care se formează în timpul vârstei imitaţiei, sunt cele
mai adânc înrădăcinate. Parţial, se schimbă pe căi mai mult sau mai puţin naturale, paralel cu
mediul înlocuit şi cu atitudinea de viaţă modificată. Ceva rămâne însă, iar ceea ce rămâne stă ascuns
sub pragul conştienţei, nu se lasă zdruncinat. De exemplu, atitudinea pozitivă sau negativă faţă de
oamenii din jur.
Educatorii, într-un astfel de moment, ajutându-i să participe la tot ce vine din lumea
exterioară pe baza ,, ascunsului” de care vorbeam anterior, în încercarea de a-i da o formă.
Prin activitatea plastică practicată, din copilăria timpurie, omul se obişnuieşte să intre cu
toate aptitudinile sale, cu fiecare fibră a corpului său în lupta cu o problemă importantă, nu
neapărat pentru un oarecare avantaj, ci pentru că umanul din el asta îi spune să facă.
Noi toţi şi copiii suntem înconjuraţi de lucruri şi fiinţe care se pot desena, ţinând cont de
forme, nu de contur. Ceea ce noi considerăm contur sunt graniţe ale culorilor, sunt suprafeţe
colorate, învecinate.
Limbajul formelor se vede peste tot, de la fulgii de zăpadă la cristal, de la arhitectura
frunzelor până la formarea omenească.
Pictura este plăsmuire, formare în lumea obiectelor şi în împărăţia sufletescului. Numai că
unele forme artistice pretind o atitudine de care copilul, instinctiv, nu este în stare:
prevăzătorul - să fie îndrăzneţ:
neastâmpăratul - să fie chibzuit:
cel cu voinţă slabă - să manifeste perseverenţă:
încăpăţânatul - să se acomodeze.
15
