Page 21 - Vitrina cu oglinzi - numarul 5

exagerez , însă, astfel doresc să trag un semnal de alarmă asupra unei stări de fapt, înainte de a se
ajunge la o limită greu de ajustat şi îndreptat.

Şi s-o luăm metodic. Cred că fiecare observă din ce în ce mai des şi mai mult că, parcă ceva
nu este în ordine cu noi înşine, ca indivizi, oameni cu toate rolurile pe care le îndeplinim (soţ/soţie,
părinte, copil, om al muncii...) Noi nu mai suntem în armonie cu noi înşine , sufletul parcă nu mai are
aceeaşi rezonanţă cu mintea şi trupul. În aceeaşi măsură , avem diferende mai mari sau mai mici cu
cei din jurul nostru, avem întotdeauna ceva de împărţit cu cei de lângă noi ori de mai departe.

Judecăm pe mulţi , clamăm şi atribuim injurii , deşi la vedere afişăm o mină binevoitoare,
care nu este altceva decât o mască plină de un rânjet , acel „professional smile” care se promovează
în vest.

În aşa-zisa democraţie , politica ne-a învrăjbit şi mai tare. Începând din cele mai mici cătune
şi sate , oraşe, până la nivelul întregii ţări şi pe tot mapamondul între oameni există discordie. Şi cred
că există o explicaţie simplă. S-a răsturnat scara de valori , banul fiind valoarea supremă şi aşa cum
spune românul: „Banul este ochiul dracului”. Şi dacă ni-l dorim şi-l ţinem aproape pe diavol , îl
îndepărtăm pe Dumnezeu, cel întreit: Tată, Fiul şi Sfântul Duh. Unde nu mai există credinţă , există
doar durere. În viaţa noastră, a românilor există un mare paradox: bisericile sunt pline, oamenii merg
în pelerinaje în ţară, în străinătate, fac multe acte de caritate şi totuşi se întâmplă atâtea lucruri grele
şi urâte: crime, violuri, hoţie şi corupţie până la cele mai înalte trepte ale societăţii româneşti.

Pentru că în acest an, sărbătorim cu „mare pompă” un eveniment de o importanţă
covârşitoare în existenţa milenară a poporului român , Marea Unire din 1918, se cade să regândim
modul nostru de a fi , de a convieţui în această societate în vădită degringoladă. De ce? Pentru că
înfăptuirea acestui deziderat a dovedit că numai în unire putem să ne păstrăm ceea ce am moştenit
de la înaintaşi , putem adăuga câte ceva la talanţii dăruiţi şi oferiţi spre înmulţire generaţiilor
viitoare. Dar să ne amintim câteva momente ale împlinirii idealului unirii neamului românesc.

Unirea din 1918 este un punct nodal de mare însemnătate şi rezistenţă pentru dăinuirea
poporului român şi cea mai mare sărbătoare a tuturor românilor. Întrebarea fundamentală pe care
trebuie să ne-o punem fiecare dintre noi la împlinirea unui veac a acestui vis milenar, cred că este: ce
facem fiecare dintre noi pentru bunul mers al ţării şi pentru a lăsa viitoarelor generaţii un stat
puternic, un popor demn, o ţară dezvoltată şi respectată în lume, în condiţiile unei civilizaţii
moderne şi a globalizării tot mai accentuate şi atât de vocale? Poate, pare fără noimă această
întrebare. Ne simţim mici , fără importanţă, fără putere de decizie, singulari în peisajul social-politic
internaţional actual. Patriotismul este condamnat, etichetat ca fiind un sentiment exagerat, de
sorginte comunistă, lucru cum nu se poate mai pervers. Procesul de europenizare are meritele lui ,
însă poate fi şi extrem de dăunător. Încearcă să sape la pilonii de rezistenţă ai fiinţării poporului şi
statului naţional - credinţă , spiritualitate, educaţie , cultură... Depinde însă de noi cât şi cum vor fi
atinse interesele şi idealurile noastre. Se impune bună-credinţă , vigilenţă , cunoaşterea şi
promovarea adevăratului potenţial al neamului şi ţării sub toate aspectele sale. Să ne postăm
conştient în contemporaneitate, să redobândim şi să manifestăm virtuţile înaintaşilor şi să fim
mândri că suntem români, după unii , cel mai vechi popor trăitor în graniţele sale.

Unirea a fost un ideal de milenii al românilor din întreg spaţiul românesc, din provinciile
istorice: Muntenia, Moldova , Banat , Crişana , Bucovina , Basarabia , Transilvania , de aceea s-a
împământenit sintagma „unirea în cuget şi simţiri” a românilor de rând şi a oamenilor de stat, cei
care aveau în mână pârghiile politice de decizie a destinului ţării.