Page 58 - Lacrimile Cuvintelor Mele
P. 58
Reverie
O nouă primăvară ajunge la fereastră
cu ode de-nviere în glasul fermecat
al păsării măiastre trezită sus pe creastă
când soarele răsare pe dâmbul dantelat.
În suflet redeschide o poartă zăvorâtă
în clipa despărţírii, c-un zâmbet convolut,
la început de vară, când ai plecat grăbită
lăsându-ţi amintirea pe-o margine de lut.
Dorinţe arzătoare în cuget dau năvală
cu amintiri rebele născute din tăceri,
iar timpul le întinde pe-a sorţii nicovală
cu amăgiri păgâne venind de nicăieri.
Îmi readuc speranţa rămasă agăţată
pe clipa aşteptării, venită din trecut,
la margine de visuri apare dintr-odată
mirajajul revederii şi-un dor necunoscut.
În umbrele speranţei văd chipul tău ceară
sub razele de soare, venind dinspre apus,
las gândurile toate, să-mi dea pe dinafară,
când vii tot mai aproape şi te privesc sedus.
O, vis de primăvară, trezit din hibernare,
e doar o nălucire, mai cruntă decât ieri,
când chipul ei de ceară în asfinţit apare
cu amăgiri păgâne venind de nicăieri.
58
