Page 71 - Lacrimile Cuvintelor Mele

Marea, vântul și lacrimile.

Degeaba bate vantul,
Degeaba valurile lovesc cu putere tarmul,
Nu pot urni din loc pamantul
Peste ochii imi cade valul.

Asa nu mi se vad lacrimile
Si nimeni nu suspina ca mine.
Doar marea strapunge la nesfarsit zarile
Iar valurile se sparg furioase
In suspine.

Mi-e dor...de pamantul drag si sfant,
De locul unde m-am nascut,
De pling e pentru ca ma simt infrant
Si ma ascund sub val ca scut.
Vremea e rea si nu e bine
Dar ce sa fac,privesc in zare
Incerc sa uit si plang in mine
Cu lacrimi care-mi cad siroaie.

Vorbesc cu marea...ce sa fac
Cum sa ma intorc din nou acasa?
Dar ea imi spune ca sa tac
Si s-o privesc ca e frumoasa.

Incerc la vint sa ii spun oful,
Dar el...se face ca n-aude,
Loveste cu putere tarmul
Si frigul corpul mi-l patrunde.
Ma plimb pe tarm,dar sunt ud leoarca
In mare vreau sa ma arunc,
Aud un glas ce-mi spune pleaca
Dar oare unde sa ma duc?

Acasa...nu mai am pe nimeni,
Pamantul drag nu-l mai cunosc,
Sunt ca marea pretutindeni
Si ma intreb...mai am vre-un rost?

71