Page 72 - Lacrimile Cuvintelor Mele
P. 72
O lume
Astern fara regret cuvinte incalcite
Probabil...undeva s-or agata.
Sunt multe inimi triste si ranite
Si nu au nici un loc unde scapa.
Incerc sa le astern pe iarba umezita
Sa fac album din tot ce-a mai ramas
Sa duc averea inca negasita
In o clepsidra ce nu are ceas
O lume parca ma pandeste
Asteapta un cuvant gresit
Apoi cu ura ma loveste
Si vor sa fiu nenorocit.
Cum sa ma apar de atata ura
Cum sa infrunt dusmanul nemilos?
Cand poezia mea e doar natura
Si seamana in jur doar cei frumos.
O clipa cred ca nu mai am cerneala
Ca sa uscat pe propiul meu cuvant
Ca inimile voastre sunt de ceara
Si poezia mea e dusa-n nori de vant.
Uitarea e acum o...impacaciune,
Un faur priceput ce ma ajuta
Dorintele-mi sunt clipele minune
Ce strajuiesc o poezie ce nu o vor pierduta.
Las dreptul la odihna meritata
Dau ritm puternic zilelor de bine
Tu umbra ce te crezi nevinovata
Va trebui sa ma suporti si azi si maine.
72
