Page 77 - Lacrimile Cuvintelor Mele
P. 77
În memoriam
Mă întreb...ce sunteți voi, bătrânii nostri? Noi...ce-am facut?
Ce mai doriți? nu va ajuns cât ați avut? Noi am crescut și n-am simțit
Nu va ajuns atâta suferință? Nici greutăți și nici tristeți,
Ce mai doriți...ce-ați mai fi vrut? Doar bucurii...
Mă-ntreb și eu...ca biet copil Astăzi la anii grei ce vă apasă
De ce vă chinuiți să ajutați, Eu...nu mă mai intreb de ce?
Să creștem mari și educați Eu însumi sunt un semn de întrebare...
Să fim onești, să respectăm...și să iubim... Îmi pasă, dar... de ce?
Mă-ntreb...de ce?
Voi...ne-ați adus pe lume Voi ați plecat în lumea de apoi
V-ați veselit...și ne-ați dar nume V-ați dus și ne-ati lăsat să fim,
Ne-ați legănat și ne-ați iubit, Să fim... noi înșine bătrâni
Și ne-ați iubit nespus de mult.
În memoria unui bun prieten.
77
