Page 66 - Lacrimile Cuvintelor Mele

Plutire

Plutesc peste nouri precum un condor

Mă simt ca un zeu cu marea sub mine,

Rănit sunt de vise, rănit sunt de zbor

Doar stânca rămâne sub valul ce vine,

Plutesc peste lume,devin albatros

Prin zarea pustie mă simt împăcat,

Doar valul revine pe stâncă sfios

Să spele iar paşii pe unde-am umblat,

Plutesc peste valuri, mă simt vrăjitor

Un fulger despică-nserarea din noi,

Talazuri inalţă un cântec de dor

Tăcută e clipa, tăcuţi amândoi,

Plutesc printre vise în timpul trecut

Secunda măsoară adânci depărtări,

Departe în zare vom fi Început

Vom fi o fiinţă plutind peste mări.

66