Page 65 - Lacrimile Cuvintelor Mele
P. 65
Pictor printre versuri
Mă simt pictând pe ceruri cuvinte-n clipa prinsă
Răstorn în mine lumea şi o aşez la loc,
Din nouri sevaletul înni dă lumină ninsă
Culoarea străluceşte ca într-un tainic joc,
Şi pe aleea veche mă plimb prin timp trecut
Aş vrea să fiu cu tine pătrunşi de-un tainic vals,
Să fac din soarta lumii un memorabil scut
Să simt că viaţa asta nu are nimic fals,
Mă simt pătruns de tine în nopţile târzii
Pictez pe cer iubirea şi-n frunze de castani,
Secunda se întoarce prin veacuri în făclii
Te devorez cu ochii în seara dintre ani,
Privesc cum creşte frunza pe cioata de stejar
În ciripit de păsări o clipă te-nsoţesc,
La margine de mare voi fi iubirii far
Să-ţi luminez cărarea şi-n somn să te-ocrotesc,
Aleile din parcuri mustesc sub frunze moarte
Pe ceruri, printre nouri, răzbate-un porumbel,
Un pantofar mai coase târziu la inimi sparte
Pe banca prăfuită veghează-un menestrel.
65
