Page 7 - Vitrina cu oglinzi - 25 august 2018
P. 7
Ratacind prin umbre
de Paul Matei
Călătoresc printr-o pădure seculară Lăsați-mă în pace, voi umbre reci și fără viață
Copacii aplecați de-a mea tristețe Nu vreau să fiu doar noapte neagră
Încearcă să mă prindă-n gheara lor Nu vreau să-mi fiți stăpâne voi
Să mă transforme, în scorbura uscată. Pe sufletul și a mea viață.
Chiar frunzele se prăvălesc spre mine Lăsați-mi inima să-mi zburde
Mormânt vor ele să îmi fie Pe al iubirii sfânt tărâm
Să mă îngroape în reavănul pământ Plecați, în noaptea voastră neagră
Să le fiu viață, în primăvara timpurie. Eu... voi rămâne în ziua mea, cu dor.
Călătoresc prin umbrele pustii
Eu sunt pierdut de zorii dimineții
Mâini nevăzute încearcă să mă-n hațe
Să mă transforme, în noaptea lor pe veci.
