Page 12 - Vitrina cu oglinzi - 25 august 2018
P. 12

Tudor Matresu




                       Dumnezeu l-a făcut pe om să slujească și să promoveze binele și frumosul pe pământ. I-a
               dat forța de a rezista vicisitudunilor de-a lungul vremurilor. Dar, ca să reziste, Omul avea nevoie
               să fie călăuzit prin timp și spații, prin istorii. Pentru aceasta, pentru a-i întări forțele interioare,
               Demiurgul, bunul Dumnezeu, l-a creat pe el, pe dascăl, dându-i puterea și înțelepciunea să-l

               formeze pe Om ca ființă cu gândire, ca om cu o filozofie, care să-i ușureze existența prin timp.
               Și el, dascălul "atotstiutor" s-a dăruit pe sine semenilor săi spre a-i face să înțelegă rolul lor prin
               Istorie. Le-a dăruit cunoștințe, conștiință, lupta interioară cu forțele răului, dragostea pentru
               bine, frumos și adevăr. Si acum, noi stăm în fața unui asemenea stindard al omeniei, unui om
               care multora dintre noi ne-a pus condeiul în mână și ne-a dirijat destinul încât să devenim

               oameni de bază ai societății, cu familii și copii. Ni-l amintim ca pe un sfânt dâruindu-ne ceva din
               sufletul lui, din ființa lui blândă cu acei ochi prin care ne transmitea bunătate, liniște sufletească,
               cunoștințe și cel mai important- exemplul său personal în viață și societate. Invățătorul Zaharia
               Ionescu, uneori și profesor (mie, mi-a fost profesor de matematică în clasele gimnaziale) căuta

               permanent să ne facă să gândim să căutăm soluții, să comentăm, să căutăm idei noi. Si niciodată
               nu se supăra când   greșeam. Ochii lui străluceau cu bucurie atunci când cineva dintre noi găsea o
               căt de infimă rezolvare a problemelor. Ne-a fost ca un părinte, ca o lumină izvorând din
               dragostea ce ne-o purta, dăruindu-se pe sine cu tact pedagogic și competență profesională. A fost
               un om în adevăratul sens al cuvântului, un dascăl, un părinte, de care astăzi, la ceas de durere ne
               despărțim cu lacrimi în ochi. Ne despărțim, el rămânându-ne în suflete ca o icoană a spiritului

               curat, un Domn Trandafir care a știut să ne plămădească sufletele și destinele într-un mănunchi
               de alese împliniri.

                                                       În mediul rural

                                               Mentalitatea - greu de schimbat,

                                               vis-a-vis de mediul înconjurător
   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16   17