Page 17 - Vitrina cu oglinzi - 25 august 2018

O dărâmase, dar nu-i ceruse nimic. Își pierduse echilibrul, dar nu a încercat să-l întoarcă
din drum. Pentru ea, întotdeauna fusese tatăl ideal, și nu-i trecea măcar prin minte , să-l țină în
brațele ei, în detrimentul copilului.

Se îmbolnăvise de dor și tăcere. Iar acum genele ei nu mai voiau să primească lumina ce

intra pe fereastra salonului.

Stătea acolo inertă, pe un așternut prea mic pentru salteaua patului, iar el o privea. Toată
dragostea lor era în acea privire, și știa că ea îi simte prezența. Doar că nu-i vorbea.

Derula secvențe din povestea lor, într-un ritm alert. Și își dorea să le pună pe "slow", să le

rămână amprenta acolo, în sufletul lui...

Poveștile de iubire, sunt povești de iubire. Însă a lor era unică. Și se scurgea ușor către
eternitate...

- Copilul meu drag, deschide-ți ochii! Sunt aici...

Aparatul la care era conectată tăinuia respirațiile ei...Tic- tac! Același sunet ca al ceasului
din sufletul lor. Orologiul lor comun...

Nicoleta Gordon

Sunt doar un pumn de clipe; adunate în scântei de suflet...din
albastrul mării în care-mi odihnesc tâmpla. Mi-am atârnat
picioarele la marginea lumii, contemplând liniștea curcubeielor în
anotimpuri apuse. Pescărușii aduc timpul la polii sufletului, țipând

a dor. Mi-e vreme de tihnă!

(Many)

Bună dimineața! ❤️