Page 16 - Vitrina cu oglinzi - 25 august 2018
P. 16
Cristina răspunse “Doar un ceai fierbinte, dacă se poate?”, la care Dom răspunse
“Imediat.... Da, domniță!” și puse pe masă ceaiul fierbinte din care iesiau aburi jucăuși. Apoi
puse câteva dulciuri, piscoturi si biscuiți și întrebă “Mai doriți și altceva domniță?” Cristina,
râzând, răspunse “Nu, multumesc Dom, ajunge.”
Apoi întrebă “Stăpâne! Dumneavoastră, nu serviți nimic?” la care stăpânul castelului pe
nume DERVILL, se întoarse către Dom și zise,"Adu-mi te rog alt pahar căci acesta s-a golit."
“Fără probleme” răspunse Dom și disparu, făcându-se nevăzut pe usa ce ducea la bucătărie.
Va urma.
Flacarile apun alabastru (fragment)
de Nicoleta Gordon
- Te voi iubi mereu! O eternitate de acum înainte, până dincolo de infinit!
O privea printre lacrimi albastre.
Știa că o durea neputința lui. Lipsa
curajului de a rămâne alături de ea, era
săgeata ce-i rănise sufletul. Acea "fărâmă"
de energie a ei, sufletul acela atât de plin de
iubirea lor, o îmbolnăvise. Nimeni nu știa
ce are. Doar el... Și nu putea să nu se simtă
vinovat pentru asta.
Iubirea lor era una nepământeană.
Iar ei erau atât de "oameni" totuși... Dar nu-și putea împărți trupul între ea și copilul lui. Sufletul
era al ei, era la ea din clipa în care îi zărise pentru prima dată chipul într-o poză...
Ea a înțeles totul din tăcerile lui, cu multă vreme în urmă. Nu s-a ferit din calea săgeții. Îl
iubea prea mult...
