Page 15 - Vitrina cu oglinzi - 25 august 2018

marmură neagră străjuiesc în mijlocul salonului, creând un spațiu imens, se putea ține un bal de
200 de persoane cu ușurință.

Lateral, se vedeau 4 uși care dădeau în încăperi diferite: bucătărie, depozit de vinuri și
alimente, sală de baie și o cămăruță unde dormea, majordomul nostru, Dom.

Dar mai era un pat liber, uneori Benin innopta aici, în rest îi plăcea să doarmă în sură cu
caii, spunea că fânul e cel mai odihnitor pat și așa era mereu împreună cu caii lui pe care îi iubea
enorm. Din mijlocul salonului urcau către cele trei etaje ale castelului niste scări din marmură
albă de o frumusețe rară, care urcau în formă de potcoavă, iar balustrade părea un șarpe uriaș.
Era din fier masiv, iar lemnul de deasupra lucea de te puteai vede ca-ntro oglindă în el.

In salon se aflau mai multe fotolii de piele neagră, bătute în ținte aurii, iar intr-un colt al
peretelui, se afla un semineu de o frumusețe rară, totul din marmură neagra combinat cu alb. În
mijlocul fotoliilor se afla o masă lungă unde puteau încăpea, fără probleme 15-20 de personae.
Toate scaunele erau tapițate cu piele de bizon și erau dintr-un lemn masiv. Pe peretii castelului
se aflau tablouri care înfățișau generații care au locuit aici și un tablou reprezenta și pe domnița
Cristina, era o splendoare.

Focul din șemineu ardea cu o flacără jucăușă, degajând în salon un aer călduț și placut.
Lângă șemineu se mai afla un fotoliu tip balansoar, în care stătea un bărbat între două vârste, 35-
45 de ani aproximativ, cu un păr negru ca abanosul, circa 1,85 cm, destul de slab, dar puternic,
care se oprise din legănat, se întoarse cu fața către Cristina, așeză un pahar gol pe una din cele
două măsuțe și spuse: "Bine ai venit, Cristina! Te asteptam. De ce a durat atât călătoria?"

Cristina se apropie de șemineu și astfel putea observa în lumina obscură chipul și
trăsăturile, deosebit de frumoase ale acestui om și răspunse "Stăpâne! N-a fost vina mea, sau a
lui Benin, afară este o ceață de s-o tăi cu cuțitul, care ne-a îngreunat drumul, dar Benin...s-a
descurcat destul de bine.”

La un moment dat intră Dom cu o tavă mare, pe care se aflau câteva bunătățuri și întrebă:
“Doriți să serviți un ceai cald, domniță, sau un biscuite? Sau doriți să mâncați ceva? V-o fi
foame după atâta drum. Ce doriți să serviți?”