Page 187 - unirea 8-9

8-9
a Conferinţe Internaţionale UNIFERO Inc. dedicată
Marii UNIRI. Se acordă Premii I, II, III şi trei menţi-
uni. Participaniţi sunt aşteptaţi la expoziţia de grup
(dacă este posibil). Câştigătorilor aflaţi la Conferinţă
li se vor înmâna Diplome şi premii în obiecte. (Coală bloc desen) trebuie expediate pentru jurizare
Tematica: Centenarul unei Poveşti de iubi- până la data de 30 mai data poştei la adresa: Cazan
re – înainte de 2018 şi mai departe: Independen- Anca (Pentru Concurs UNIFERO 2018), Str. Radu
ţa, Mica / Marea Unire şi România întreagă. Boiangiu 27, sector 1 BUCURESTI, România. Juriul
Lucrările trimise prin poştă trebuie să fie însoţite va anunţa câştigătorii pe www.unifero.net la începutul
de următoarele informaţii care vor fi trimise şi pe email lunii iulie. Fără taxă de participare la concurs.
la worldprofm14@gmail.com. Tot aici se va trimite În fiecare an, UNIFERO tipăreşte un Caiet
o fotografie a desenului. Info: mediu folosit, tehnica, Program în care îşi găsesc locul lucrări participante.
dimensiuni lucrare, nume complet al participantului, 2018 este şi anul editării volumului de creaţii
telefon, adresa poştală şi de email complete (ţara, în literare “UNIFERO-Diamante Spirituale” din care
cazul în care vă aflaţi în afara României). Lucrările aveţi şansa să faceţi parte. Vă aşteptăm!

Puiu Răducan

De ce, tată!?

Îmi termură-n mâini livretul militar. Te-au luat
răcan la vârstă fragedă, exact când a-nceput războiul.
Citesc cu lacrimi pe genunchi, că, rănit pe front fiind,
te-ai eliberat exact în fatidica zi care a devenit săr-
bătoare Naţională, 23 august 1944. Se terminase un
război, al tău, dar a început un altul, al nostru, care
nu se mai termină, tăicuţule.
De ce, tată, nu te-oi fi întrebat cum „te-ai dis-
trat” pe la Cotul Donului? De ce nu te-oi fi întrebat,
tată, cum ai „făcut rost” de acea rană ce-ai purtat-o
toată viaţa, rana care pornea de la gât, umăr stâng şi
se oprea la cot? Nu la Cotul Donului, ci la cotul stâng, fiarele industriei ce voi aţi făcut-o. Plângea Dunărea
mâna ta cea bună. Of, tată! Te-ai dus! Ai plecat de cu barjele de fier vechi în spinare. Au distrus şi au
peste şaptesprezece ani, iar întrebările nepuse mă vândut tot, tăticule, şi pământul au început să-l vândă.
forfotesc şi mă agită cumplit. De ce nu te-oi fi întrebat Au vândut pădurile, tată! Nu-i mai poate nimeni opri
atunci, tată? Ai luat cu tine, tăticule, cuvintele pe care din jaful catastrofal, din ura ce-o au pe trupul NA-
trebuia să mi le dai. Le-aş fi luat din lăzile tale de TIONAL. Cum din ce trăim? Din ajutoare sociale şi
campanie şi le-aş fi aşezat într-o ladă de zestre să le din împrumuturi, tăicuţule! Niciodată ţara ta, a mea,
stivuiesc în gesturi repetate rezemate de lacrimi crude. a noastră n-a avut atâtea datorii. Nu te mira, tată! Din
Acum spun că le-aş fi învelit cu cerga inimii, le-aş fi tot ce voi aţi construit, nici ruină nu mai este. Tot ce
folosit ca lecţii de binecuvântare. aţi construit cu muncă grea, migală, sacrificii, lacrimi,
Cum, ce mai este pe la noi? Acelaşi război, tă- s-a terminat, au terminat! Milioane de copii ne-au
ticule, numai că acum, nu ne mai asaltează nimeni, fost goniţi din ţară, tată! Sunt slugi la străini, ţiganii ne
tată! Acum ne distrug ai noştri! Tot ce tu şi ceilalţi din inundă. Aici, acasă, totui-i pârjolit. Au pârjolit totul
leatul tău aţi construit, ăştia au fărâmat tot, tată! Nici în calea noastră, măi, tăticule! Copiii mei? Păi… m-au
fier vechi nu mai este! Întreprinzătorii… Cum ce între- părăsit toţi la terminarea facultăţii… şi Alina şi Dani
prinzători? Cei care s-au ocupat de demolare, de fă- şi mama lor. M-au „scos vinovat” că i-am făcut doc-
râmare, tăticule! Ei, aceşti întreprinzători, şefii noştri tori. M-au lăsat în datorii cumplite. Cam asta-i situaţia
aleşi, tată, au făcut ţara un morman de fier vechi, ca- şi starea lucrurilor pe-aici, tată! Cum adică… noi ce
re, nici ăsta nu mai este, l-au vândut, măi tăticule, mă! facem, tăticule? Noi ne votăm călăii şi… iartă-mă
Oftau şi gemeau tirurile, trenurile cu cârca plină de tată al meu pentru asta!

187