Page 87 - UNIREA - Nr 10

10
Muşcata tremură
După gratii,
Focul se tânguie...

Tropot de cai
Pune stăpânire pe timpan Sfârcurile mugurilor tresar.
Până la apusul lumii... Vine primăvara,
O simte calul alb...
Vâslaş Pe uliţa din capătul de sus al lumii.

Nu e nevoie de fluier,
Cu vâsle noi, Mioarele pasc
Mă lovesc de mal, Pe cărarea cât un fir de aţă.
Ca vântul peste încreţirea apei.
Voi lăsa doar ochii să plângă. Biserica înfiptă în mijlocul satului
Miroase a cer.
Nu ne mai spunem nimic Maica Sfântă bea ceai din fructe sălbatice...

Ne-am întâlnit pe punte. Stele albe
Mi-ai dat apă şi cireşe...
Acum, nu ne mai spunem nimic. Precum mângâierile bunicii
În nopţi de iarnă,
Ne-am întâlnit pe mal, Lumina arde sub covor
Numele au rămas în nisip. Purtând în ea poveştile
Acum, nu ne mai spunem nimic. Îngerilor.
Sub sticla apei
Ne-am întâlnit într-un sărut, Lumea începuturilor.
Mâna ta era prelungirea mâinii mele… Copiii
Acum, nu ne mai spunem nimic. Vestesc
În ritm de nea,
Ne-am întâlnit în amăruiul fiorilor. Munţi albi
Acum, nu... in în căuş
Vatra satului.
Mâinile
Primăvară
Mâinile mele
Acum şi ale tale. Primăvara asta
Trupul se zbate Încape în ghiozdan.
Precum o mănuşă bolnavă,
Cu degetele Flori colorate
franjuri de zăpadă. Şi zâmbete.
Palmele mele
Au săpat o groapă Vis
De taină...
Rotirea sângelui. Copilărie
Cu gust dulceag
Primăvară în Transilvania Şi nopţi scăldate
În vise.. .
Când sticla de la lampă crapă sub ger, Cuvinte
Cerul e sprijinit de vârful căpiţelor de otavă. Culese din tufa de zmeură.
Satul pluteşte. Pe prispa de lut.
87