Page 83 - UNIREA - Nr 10

10
Acum. Se lasă noaptea.
Nici înainte, nici după. Între Bistriţa şi Năsăud
Privesc se lasă noaptea.
În eternitate. Nici Şieul
nu-i mai luminat. Şir de aşteptări să prindă,
29. Capătul Ei şi ? Un gând în aer să spere.
răbdării Să-şi facă treaba. foaie de drum cu Din ochii lor apar
Ce contează colţurile rupte, primăveri
culoarea cerului ?
Zgomot aşteptare cu spaima şi în faţa mirării
Următorul transport
Un corp loveşte necazurilor avariate umilului trecător,
pleacă abia în zori cărări uitate. le cresc mainile.
cu putere trotuarul.
şi nu mai avem nimic
Unii aleg să se ucidă Şir de aşteptări. Am găsit.
cu umor de pierdut. Marş forţat de ianuarie Pământul e liber.
Rătăcind prin întuneric
în timp ce alţii cu lanţurile febrei Un bătrân
ne amintim de
aleargă-n farmacii. aşteptării noastre, olog tranzitează
blândeţea românului, cu cleştii foamei, între două secole.
Să fie oare
regăsind gustul limbii.
capătul răbdării ? cu iertăciunile setei. Drumul morţii
Impact de zgomot surd Hai să abandonăm timpul Sunt strigăte ce trezesc nu mai continuă
care trece,
şi coada vaccinării alegerea nerăbdării Lanţul uman a învins.
să ascultăm
aprinde şi a spaimei.
zgomotul scurt
călcâiele îngheţate 34. Zbor
al rândunicilor
Porcinele-s 32. Cuvântul
la modă – îngână ce se întorc. deghizat Zbor spre
Hei ! Închide-ţi celularul.
un glas homeric rotundul formelor
iar altul, S-ar putea să ieşim spre rotunjitul lumii
întins, aşteptă 31. Alunecăm din absenţă, spre o zi curbă şi plină
serviciile de să ne trezim contemplând într-un spaţiu dezgolit
sunet şi lumină Mă privesc trecând. frumuseţea de umbre difuze
ce-au început Ţineam ascunse florile fără grijă pentru şi de lumini discrete.
să spargă-n valuri temându-mă timpul în care te Zbor dincolo de mâna
liniştea burgului medieval. să nu fie călcate prefaci spre omului
în picioare. spre puritatea fragilă
partea ce atârnă
30. Dimineaţa Locuiesc invizibilă, deasupra unui orizont
în modestia tufişului.
amară, fără limite,
Între mine şi arbustul dincolo de răni,
Contemplam constrâns înecată,
de pe pajişte
de frumuseţe Un foşnet reversibil dincolo de oameni.
sufletul care purtam secretul blestemat nu ştie unde
cu rădăcinile scufundate
cobora de pe să se oprească. 35. Temperatură
în inima mea.
munţii albi. departe,
Privirea rătăceşte
Dimineaţa aproape, Îmi petrec nopţile
fără piedici
venea pe deasupra acum pe tivul gândirii tale
stejarilor. încălecată în pielea sau mai devreme ? privindu-mi mâna întinsă
unui animal.
Nicio bucăţică-n plus. Atâtea vorbe-n vânt prăbuşindu-se la
Îi primesc respiraţia
În linişte norii pentru cuvântul deghizat căldura aşternutului.
şi înaintăm
suprimau timpul. în regăsire. Oasele devin iarăşi vechi
fără să ştim
Se întrezăreau acolo iar degetele acuză
apusuri de soare de ce anume mergem. 33. Lanţul uman transpiraţia nocturnă.
Alunecăm uşor în noapte
ce derutau orizontul. Voi adormi obosit
fără ţipete,
Închide celularul Privirea spre cer visând că dimineaţă
fără cuvinte.
Între Someş şi Bârgău încercă să găsească, vei fi deja plecată
83