Page 80 - UNIREA - Nr 10
P. 80

10
              şi frumuseţe.            în ameţitoarea capacitate
              Pierdem firul            a conştiinţei
              în amploarea libertăţii  şi pipăind terenul
              potenţialului minţii umane.  cer închiderea
              Toate uşile vor ceda     rănilor lumii,           O cunoaştere            florile se deschid
              În lumea sanctificată,   vindecarea existenţei.   de deschide.            parfumul răzbeşte
              Profundă.                                         Fiinţă fluidică         si acorduri frapante
              Las gândul să zboare     5. Omul                  în aerul mişcător,      năvălesc peste aburii
              spre unica ocazie                                 scânteie crescută       timpului ascuns.
              de cultivare             Covârşitoarea durere     la văpaie,              Zâmbete cu întorcere
              a bogăţiei  interioare   alunecă pe               insulă cu priviri aţintite  în timp
              în tradiţie şi intuiţie  întunecatul cer          în ceaţă                bucurie expresă
              şi sufletul să primească  şi firul alb voalat     coloane                 în ziua cu flori şi lumină.
              influenţa ritualului sacru.  străpunge marea      în câmpul universal     Totul extins peste arcuri
              Din tărâmul ascuns       resemnării.              al cunoaşterii.         De timp de tâmple ce
              cu capul în lumea de vis  Suferinţă adâncă                                Ascund scurgerea vremii.
              greutatea mea            cu degete crispate       7. Emoţie               Te-ntorci şi veninul
              se desface în            spre înfiorătorul cui                            te-mproaşcă
              greutatea ta.            ce carnea o străpunge.   Energii interioare,     bucuria dispare
              Padre Pio                Pe cruce,                influenţe misterioase   izbeşte în satisfacţia
              Ţi-am povestit           părăsit durerii sale,    Devii sau te pierzi     momentului.
              şi visele                Omul.                    în voinţa latenta       Nimic nu mai contează
              Acum, în faţa hârtiei albe  Şi geamătul           ce se unduieşte alene.  Spumele se răsfrâng
              bucuria ta               cu plânsul simplu        Un suflet de vânt       peste extazul râului
              are aceiaşi înălţime.    al clipei fapt,          sporeşte tăcerea        de flori
              Îmi amintesc şi simt     cu viaţa în valoarea sa  exploziilor ascunse,    Aburul fiorului
              prin ruga ta             circulatorie.            se zguduie              Nemărginit
              excelenţa,               În golul rece al durerii,  din temelii           ridică cortina goală
              puterea,                 în chinuri zvârcolite.   întreaga esenţă         a muzicii ascunse.
              eficienţa,               respectul temător        Rupere de neant,        Extaz şi agonie
              izvorul vieţii           Acolo unde atârnă EL     introspecţie.           în lumea agitată
              şi fecundităţii.         ca TU                    Tăcere.                 a cuvântului exprimat.
              Sacrul.                  să ştii să ceri şi de la tine.  Cuvântul se ascunde,  Duiosul dispare,
                                                                visele plutesc          parfumul pute
              4. Vindecarea            6. Cunoaştere            spre iluzia de infinit.  florile se-nchid

                                                                Ţesătura de gânduri     petalele cad
              Trâmbiţele judecăţii     În contemplarea          înlănţuie ameţitor      veninul triumfă.
              deschid porţile          ce absoarbe              tumultul din piept.
              timpului                 un spate curbat                                  9. Malul tăcerii
              Cutremurătoarea faptă    potoleşte gândurile.     8. Extaz şi agonie
              sfârşeşte istoria        Aduce calmul,                                    Văd ce alţii nu văd
              naşterii şi morţii       liniştea.                Simfonia luminii        reflectarea nocturnă
              în timp.                 Universul capătă unitate.  de primăvară          în bălţile neantului.
              Ne cufundăm în noi,      Lumea ideilor            Cu soare, culori        Lumina.
              ieşim din noi,           se prind în              în amestec cu vânt      Sântem la malul tăcerii
              scăpăm de noi            lanţul de mire.          Curg gânduri răzleţe    fideli cuvântului dat
              şi cerul plesneşte fulgerele  În undele cristaline  de sensuri ascunse    niciun obiect în plus.
              raţiunii şi harului.     rutina se smulge         ritmuri trecute         În geometria timpului
              Zile arse de îndoială    spre calea deschisă      socante plăcute.        compasul înscruie
              dau năvală               prin piatră.             Începe momentul         cercuri de veşnicii.

                                                             80
   75   76   77   78   79   80   81   82   83   84   85