Page 93 - Revista Unirea Nr.12-13

12-13

Carina A. Baba

Satul românesc

în lirica

de ieri úi de azi

YHWUH XLWDWH GH YUHPH V DX VăOăúluit fiinĠe mitice, de
FDUH VXIOHWXO XPDQ QX V D SXWXW QLFLR GDWă GH]EăUD
'RYDGă ZburăWRUXO OXL +HOLDGH 5ă GXOHVFX „Era
în murgul serii úi soarele sfinĠise (…)/ úi focuri în
tot satul încep a se vedea”.
/XL +HOLDGH vL XUPHD]ă $OHFVDQGUL FDUH QX SXQH
DFFHQWXO SH DOWFHYD GHFkW SH WLKQD RIHULWă GH YLDĠa
UXUDOă úi, desigur, Eminescu. Primul, extrem de ataúat
de MirceúWL VXUSULQGH vQ SDVWHOXULOH VDOH PDL GHJUDEă
Ä(X FUHG Fă YHúQLFLD V D QăVFXW OD VDW $LFL munca ĠăUDQXOXL JUHD úL IUXPRDVă vQ DFHODúi timp, ca
orice gând e mai încet,/ úi inima-i zvâcneúte mai un dat al sorĠii, acceptat úL DOWRLW vQ ILHFDUH SLFăWXUă GH
rar,/ ca úi cum nu i-ar bate în piept,/ ci adânc în sânge: Plugurile, Seceriúul, Cositul etc.
SăPkQW XQGHYD´ (Lucian Blaga, Sufletul satului, Pe cât de confuz este omul contemporan,
vol. În marea trecere, 1924). fugind úi întorcându-se în sat, neúWLLQG FXP Vă VH vP
A trecut aproape un veac de când Lucian Blaga SDUWă vQWUH ILUHVFXO YLHĠii úL WHKQRORJLD FRPSOLFDWă
a scris despre satul românesc, cuvintele sale - în ispititoare, negându-úi prin declaraĠii obârúia, pentru
DFHDVWă OXPH FH QX PDL úWLH DGăVWD QX PDL útie privi, FD SHVWH R FOLSă Vă R FRQILUPH SULQ JHVWXUL« SH
nu mai útie asculta, nu mai úWLH Vă VH EXFXUH GH QLPLF DWkW GH FODU OH HUD VFULLWRULORU VHFROXOXL ;,; Fă DX PH
SăUkQG LUHDOH QLUHD GDWRULD Vă YDORULILFH Vă FRQVHUYH Vă QX SLDUGă
Ce este satul românesc? Ce a fost satul româ- nimic din tezaurul cultural al neamului.
nesc? De ce îl vede Blaga drept un axis mundi? De Astfel, Alecsandri, dar úi Eminescu, devin
FH HVWH IDVFLQDW GH HO GH SDUFă DU IL R EXFDWă GLQ 5DL DXWHQWLFL FXOHJăWRUL GH IROFORU
VXVWUDVă vQJHULORU LPHGLDW GXSă FH RPXO D vQFHSXW Vă &kW GHVSUH (PLQHVFX HL ELQH« QX H[LVWă YHUV
FXQRDVFă ELQHOH úL UăXO úL DGXVă SH PHOHDJXUL URPk vQ FDUH 0LKDL (PLQHVFX Vă QX vúL UHFXQRDVFă DGPLUDĠia
neúti, vorba Papei Ioan Paul al II-lea (în 1999) úi a faĠă GH OXFUXULOH VLPSOH ILUHúti, vag melan-colice: „ùi
3DSHL )UDQFLVF vQ Ä$FHDVWă ĠDUă HVWH JUăGLQD osteniĠi oameni cu coasa-n spinare/ Vin de la câmp,
Maicii Domnului” (https://basilica.ro/cine-a-spus- WRDFD UăVXQă PDL WDUH &ORSRWXO YHFKL vPSOH FX
prima-data-ca-romania-este-gradina-maicii- glasul lui sara,/ Sufletul meu arde-n iubire ca
domnului/). para” (Mihai Eminescu, Sara pe deal). Cele mai
ÌQ OLWHUDWXUD URPkQă 6$78/ UHSUH]LQWă R WHPă importante opere eminesciene sunt inspirate din
PHUHX SUH]HQWă ILH Fă YRUELP GH SRHĠii tra-diĠionaliúti, IROFORU FD R FRQILUPDUH Fă vQĠHOHSFLXQHD OH D IRVW Gă
ILH Fă QH UHIHULP OD FHL PRGHUQLúWL &HL GLQ XUPă YRU úi UXLWă FX SULVRV RDPHQLORU FX VXIOHWXO FXUDW
LQVLVWă Vă úWHDUJă GLQ SDJLQLOH ORU DFHVW WRSRV DSURDSH Un alt scriitor român care a promovat intens
magic, dar…, cumva, într-un mod misterios, dorul úi satul românesc a fost George Coúbuc. Satul lui Coú-
nostalgia satului se simt chiar úi în absenĠă ILLQGFă vQ EXF FX WRW FH SRDWH FXSULQGH vQ VLQH VH DIOă vQ DUPRQLH

93