Page 19 - unirea 1
P. 19
SANDU CĂTINEAN Ce tristă-i toamna fără tine
din Bonţida
Ce tristă-i toamna fără tine
„Cel care vine din brazi” Apusuri reci, şi frunze moarte
În foc etern, culori divine
Cântecul Trubadurului Săruturi calde, vântul poarte
Trubadur de dor purtat Ce trişti rămân copacii, goi
Când ţi-e gândul alintat Doar umbre rătăcesc alene
De un vis de neuitat Vorbesc şi brazii despre noi Părând că-i linişte de-acum
Nici de moarte nu-ţi mai pasă Adulmecând iubiri eterne Doar hoţii-şi strigă-n cor,
Nici de-ţi vin şi-ţi stau în casă plăcerea
Nici de pleacă... şi te lasă Ce trist şi fazi ne risipim Că-n urma lor lăsat-au scrum
Ah, unde eşti tu, caldă rouă?
Trubadur îngândurat Ce mult aş vrea să mai iubesc Cei ce-au ucis, rânjesc a bine
Tu, mereu netulburat Sub brazii reci, pe lună nouă Căci socoteală n-au de dat
Cânţi de jale, pe-nserat Să-i pedepsească n-are cine
Parcă-ai fi ficior din lună Mai tristă-i toamna fără tine Că-s încă mulţi tâlhari în
Sau, fior de mătrăgună? Iar apele, mai triste curg Stat!
Cine poate să îţi spună? Să-mi smulg alen, din dor îmi
vine Pe cei ucişi cine să-i plângă?
Trubadur cu vise dulci Iubirea mea, când văd amurg Copii rămaşi orfani de taţi ?
Nici că-ţi pasă când te culci Dreptatea-i chioară şi nătângă
În miresme de năluci! Ce trist mă simt când vine Când voi, cei buni, doar vă
Tu, al visurilor domn seara uitaţi!
Uiţi de tine, de nesomn De parcă toamna-ar fi de vină
Din tristeţi…ajungi neom Prin inimă, mă strânge gheara În fruntea Ţării, doar otrepe
Doar brumele, de cald îmi Puterea au de ani şi ani
Trubadur din stele reci ţină Sunt fraţi la jafuri, la dat ţepe
Toate stările le treci Doar curve sterpe şi golani!
Nopţile când le petreci Ce tristă-i toamna fără tine!
Gând spuzind sub mii de stele Ce risipiţi vom fi de-acum! De ce ne-or place doar
Tot visând la albăstrele Prin munţi, curg ape tot mai tâlharii
Ce ți-au dus…viaţa cu ele line Şi vrem doar târfe şi arginţi
Iar din iubiri, se-alege Ei, asta-o ştiu numai barbarii
Trubadur cu liră tristă scrum... Ce-au omorât în veacuri
Multe rele mai există sfinţi!
Lumea-i rea, exclusivistă! Treziţi-vă din somn, români!
Nu un Trubadur iubeşte E linişte de-acum în Ţară
Nici din cânturi nu trăieşte În Ţară s-a lăsat tăcerea Poporul stă şi dormitează
Ce le dai…îi osteneşte! _______________________ Veni-vor rele iar, şi iară
Cât timp hoţia va sta trează!
Trubadur din neam de barzi
Fiu al veşnicilor brazi Dar liniştea e aparentă
Tu…ca flăcările arzi Se-aude-un murmur greu, în
Că e vânt, că e furtună munţi
Că e noapte, că e lună Revolta-n buni e iminentă
Cântul tău...dureri adună! Căci cei furaţi, sunt tot mai
crunţi...
Trubadur de dor purtat
Tu, în Cer eşti aşteptat Treziţi-vă din somn, români!
Îngerilor la cântat… Loviţi tâlharii ce vă sapă!
Că te-i duce hăt, departe Cu hoţii-aceştia, răi, păgâni
Unde dragostea împarte Un nemilos război înceapă!...
Veşnicie…şi nu-i moarte…
Sculptură de D. Verdianu
19
