Page 22 - unirea 1

Căci am în ochi semnale moi, lichide
Ca la pensionare-un şef de post

Se duce liberă şi vie-n stradă
Desculţă şi ferice, vai de noi!
Pe-argintul Lunii, ca pe o zăpadă
În stare să provoace un război

I-aş spune, chiar aşa, de la obraz
- Cu verb viril la marele pavoaz -
„Ce te-aş mai rupe, goală la picioare
Păcat că eşti nemuritoare!”
Iar eu sortit să mor chiar azi
Ca un bălcescu-n rece exilare
Ori ca un pui de lup sub brazi
Ales trofeu superb de vânătoare
Păcat că eşti nemuritoarre
Aşa cum umbli seara, goală la picioare

Ca lait-motiv din filme cu nomazi... Pictură de Victoria Duţu
_________________________________

Pastişă Fără spovedanie!

Amurg de toamnă, violet Ce să mărturisesc? Dasvidanie!
Tristeţi bacoviene berechet Păcătosul de mine am iubit exclusiv
Şi-un semn în floare de la Dumnezeu De aceea, nu am niciun motiv
Iubita mea, din vreme de liceu Să răcesc în biserică, la spovedanie

Vorbiţi de foc, dar nu ştiţi ce-i scânteia
Se strânge-n juru-mi tot mai tare nodul
(nu cotidianul partidului comunist)
Prinţesă, spune astăzi să ridice podul
Ca să rămânem ca şi-atunci doar noi Rămâi cu pieliţa sufletului, vorba aceea
Ca-n vremile însângerate, de război Cu singurătatea unui sportiv alpinist

Ce să vă zic? Nu am ce spune
Muzeul cu-amintiri: păşesc încet Sufletul s-a-ngropat într-un sine bolnav
Amurg de toamnă, violet Poate-o să cad răpus de-o minune
Aici am să sfârşesc de dorul tău Cum a căzut de pe scară-un zugrav
În gara principală din Bacău...
Rămâneţi acolo, cu nevasta legală
Ce vă plimbă prin târg, important
Într-o lesă cu ţepi, conjugală
Smucită din vreme în vreme, savant

Ce să mărturisesc? Gud bai!
Păcătosul de mine am iubit colosal
Pot să vă spun că am fost şi în Rai
Şi-am simţit un amor general

Ce să vă zic? Vă salut
Acesta a fost ultimul tren
Atâta a fost, atât s-a putut
Habar n-aveţi cum iubeşte Marlen!
Ioan Astăluş, Eminescu, (Iernut) CORNEL UDREA

22