Page 58 - unirea 1
P. 58

MARIANA MOGA                      neavând doctrine                 ca cioburi de lumină
                                               zămislite-n orbire,              cad fulgii, în pereche,
                                               răstigneşte timpul               se despleteşte iarna
                                               smuls din zenit,                 prin vama dintre poluri,
                                               invadat cu îngeri                în murmur de cristale
                                                privaţi de privire.             c-o rânduială veche.

                                                                                M-a invadat tăcerea
                                               Popas în timp                    cu valuri moi şi umezi,

                                                                                nu simt nici o durere,

                                               Îmi pun în vers simţirea,        căci nu mai sunt în stare,
                                               iar îngerii se miră,             îngenunchez cuvinte
             Fata morgana                                                       sub tălpile de sănii
                                               aud rapsozi pe scena             şi-mi scutur trupul rece
             Un grup galopează prin            ce devora destine,               de ceaţă şi uitare.
              nisipul fierbinte,               cu arii tălmăcite,
                                               născând fecunde rânduri,
             urmărit de arşiţi                                                  Între zăpezi bolnave
                                               mă strânge necuprinsul,
              cu nori fumegând,                                                 de-atâta veritate,
                                               adulmecând din mine.
             de sete, doar caii                                                 zâmbesc un pic cam straniu
             înhămaţi la căruţe,                                                şi mă cuprinde-un dor,
             prin spaţii de cactuşi                                             privesc spre cer să-mi cumpăr
                                               Sub plumburiul sunet
             ropotesc delirând.                                                 un dram de amintire
                                               ce-n asfinţit se-aşterne,
                                                                                şi sunt înfăşurată-n
             Au rămas în urmă                  de dincolo de creste             ninsori ca-ntr-un fuior.
             câţiva paşi pe o dună,            fac pact cu Dumnezeu,            ............................................
             amorţit văzduhul                  ţin strâns apusu-n palme,        Dureri îmi trec prin vene,
                                               într-un popas de sunet,
             se absoarbe sub gene,                                               rănindu-mi plămânul,
                                               gândesc odat’ cu timpul
             prin trupul deşertic                                               am devenit tamponul
                                               şi timpul sunt chiar eu.
             ce înghite speranţa,                                               dintre pământ şi cer,
             aleargă pierdut                                                    iar de singurătate
             donatorul de vreme.               Vama dintre poluri               alerg în a mea urmă,
                                                                                sub templul zilei astăzi
             Orizontul sluţit                  Salut eternitatea                sunt ultim grănicer.
             de-o lumină lichidă,              captând secunde nude,
               _____________________________________________________________________________

             Scrisoare deschisă                                                       Cu  un  număr  estimat  la
                                                                                10 milioane, suntem o jumătate
                   Doresc  să  salut  această                                   de  Românie,  cu  preocupările,
             nouă  inițiativă  a  prietenilor  de                               ideile  şi  cultura  îmbogățită  de
             la      Radio-Tv        Unirea.                                    cea a țărilor în care trăim.
             Colaborarea  noastră  a  început                                         În   numele    Asociaţiei
             acum     câţiva   ani   şi   s-a                                   Jurnaliştilor    Români      de
             intensificat  atunci  când  am                                     Pretutindeni,  a  emisiunii  de
             construit,  în  2011,  Asociaţia       născuţi  în  țările  în  care   radio şi a publicaţiei Marca-RO
             Jurnaliştilor   Români       de   ne-am  stabilit.  Cred  că  în   din  Canada,  vă  urez  baftă
                                               esență,   noi,   românii    de
             Pretutindeni.                                                      pentru revista „UNIREA” şi cât
                   Păstrarea  limbii  şi  a    pretutindeni,  reprezentăm  o    mai multe numere interesante.
             culturii  este  un  lucru  esenţial   cultură de limba română care s-      CRISTIAN BUCUR –
             pentru noi, dar mai ales pentru   a  dezvoltat  însă  diferit  față  de   Preşedinte AJRP Canada
                                               România.
             copiii noştri, mulţi dintre ei



                                                             58
   53   54   55   56   57   58   59   60   61   62   63