Page 59 - unirea 1
P. 59

Au plecat prietenii.
                                                                                Ucenicii au pierit.
                                                                                N-are cine
                                                                                să-I ţină capul sus,
                                                                                să poată răsufla
                   Am      copilărit    în                                      ultimul aer
             apropiere  de  Alba-Iulia,  la                                     care a mai rămas
             Pâclişa, câţiva km în aval pe                                      pe pământ.
             Valea     Mureşului.      Am                                       Parcă a venit
             absolvit    Liceul    „Horea                                       din Cirene,
             Cloşca  şi  Crişan”  din  Alb-                                     inima mea întreagă,
             Iulia, promoţia 1973.                                              apucă lemnul,
                                                                                de capătul de jos.
                   Am o licenţă în teologie                                     Vai, cât de grea

             la    Universitatea   „Babeş                                       este iubirea!
             Bolyai” din Cluj-Napoca, am       cer dac
             obţinut un MASTER OF Arts
             în  Educaţie  la  Universitatea   în ritmul florilor               Cântai aseară
                                               de liliac târziu
             „Andrews” din SUA în 2002.
                                               calc prin poiană
                   De profesie sunt pastor,                                     Cântai aseară printre pirostrii
                                               dac liber ce sunt
             locuiesc  la  Bucureşti,  dar                                      Cuminte, aplecată peste
             sunt cunoscut publicului larg     îmi număr stâlpii                vatră,
             ca  realizator  al  emisiunii     de pe marginea                   Un cântec vechi cum numai
             „Poezia  Speranţei”  de  la       cerului  încrustat               tu îl ştii,
                                               ardezie  sfântă
             Speranţa TV.                                                       Rămas din epopeea egolatră.
                                               nu-mi lipseşte
                   Port   numele    literar    nici  o lespede                  Părea zefirul căutând prin
             „Izbuc” iar unii spun că Izbuc    nu-mi prisoseşte                 pod.
                                               nici un bolovan
             este războinicul ce mânuieşte                                      Sau poate crivăţul umblând
                                               de mii de ani
             cuvântul  ca  pe  o  spadă                                         prin tindă.
                                               piatra de colţ
             împotriva      rutinei,     a                                      Sau gunguritul dulce vers de
             plictisului,  a  lâncezelii,  a   neclintită sub glie              plod,
             urâţeniei  care  insistă  să  ne   ţine cerul dac                  Îngemănat cu tulnicul din
             inunde existenţa, alţii spun că   în cerdac                        grindă.
                                               în cumpănă
             sunt  tăcerea  care  sculptează
             cuvântul.                         în lumină                        Cu poala prinsă-n brâu,
                                               în aşteptare                     precun te ştiu,
                   Scriu  poezie  înrădăci-                                     O lacrimă ştergeai fără să ştii.

             nată  în  plaiurile  natale,  în                                   Şi versul tău se răsucea mai
                                               Lacrimosa
             spaţiul mioritic, în malul dac,                                    viu,

             în  dava  maternă,  în  omătul                                     În vântul ce-l purta peste
             Kogaiononului,  în  acest  fel    Sângerează Trandafirul meu       pustii.
             am  publicat  „Poiana  cu         pe strada cuielor.
             Izbuc”  de  unde  vă  redau       Îl poartă neştiută dragoste,     Şi cântul tău mă-nvăluia-n
                                               sus în deal,
             câteva alinări de suflet.                                          alean,
                                               desupra lumii.                   Străpuns de amintiri de pus în
                   Cu  respect  şi  reverenţă   Cade asupra Lui                 ramă.
             cititorilor revistei UNIREA.      gohotişul întreg,                Te căutam prin veacul
                                               pietrele azvârlite,
                                                                                ardelean,
                                               cu deplină mânie,
                                                                                De dincolo de noapte, dragă
                                               către mine.
                                                                                mamă.


                                                             59
   54   55   56   57   58   59   60   61   62   63   64