Page 21 - unirea 3
P. 21
în palmares printre care se şi se-adapă Iar la Domnu, printre
numără şi Premiul Cu ale tale toate lacrimi lacrimi, tăt promisu-i-am
Bibliotecii Municipale neuscate. de tăte
”Petru Maior” Reghin Doar mă leşe-n sănătate că
obţinut la Concursul Vor fi aceste nopţi oi hi de-amu un sfânt,
Naţional de Creaţie de catifea Buna încă să nu afle şi oi
Literară „Prima iubire”, În cele vremi ce încă face, Doamne, câte
ediţia a II-a în anul 2009. or să vină, Tăt ni-i da să duc povară
„În cumpăna vremurilor. Licoare aburindă de cafea cât mai hi-voi pe pământ.
Pasteluri şi alte poezii” şi Şi-o amintire tainică,
„Picuri de lacrimă”, sunt divină. După ce s-o dus bătrâna
cele mai recente volume cătră grădină la vale
lansate de autor. Hoțomanii Suduind pe hăi netrebnici
Poetul Mircea ce o fură-n bătătură,
Dorin Istrate mai are Şohan nu-ţi pupa voi raiu Am pornit-o ca din puşcă
pentru cititori: ”Icoanele blăstămaţâlor hoheri fiecare-n altă cale
Neamului Românesc”, Ce prădaţ grădini la Numa nu ne-ajungă vorba-
”Lăcrimaţii mei părinţi” şi oameni pentr-o straiţă i, ce-o sloboade a ei gură.
”Modele de urmat” de cireşă,
Hoţ neduşi pe la biserici, Sfânt am fost vre-o două
Așteaptă-mă apoi voi sunteţi şcoleri zâle şi cu buna-n miere-
Ori tălhari de drumul mare lapte
Aşteaptă-mă că vin ce de cinste nu le pasă? De să ninuna bătrâna căt îs
din nou diseară
Doamne de tomnit,
Să umplem cu iubire
Las’ c-oi face io boscone, Iar de-am văst că tătu-i
nopţi de jar, zâce buna încânită, bine, m-am gândit că nu-i
Să-ţi fac divine clipe, Să vă stăpezască dinţî, gura departe
că afară
vostă să să strâmbe, Grădina lui popa nostru,
Se zvârcoleşte iarna-n
Chiori să fiţ şi limba-n cu-n cireşu-mpârguit.
Făurar. gură vă rămâie înlemnită
Cănd vom aprinde focu-n Şi din tălchi *
şi până-n frunte
şemineu
Şi caldul său să vă iasă numa bube. Cum trecut-au cele zile
ne va topi-mpreună, când furam de la vecine
Îmbrăţişaţi pluti-vom, Eo, cu doi ţângăi de şcoală, O străiţucă de cireşe să-
spărioşi din cale-afară ndulcim al zilei timp,
tu şi eu
Stam ascunşi pe după şură Blăstămat copil, ca alţii,
Prin lumi ce au luceferi
în cunună. sub o tufă de bostan, făcător de rău şi bine
Ascultând blăstămu bunii Fost-am şi eu în vecia
Ne-om îmbăta şi-a ei vorbe de ocară clipelor din anotimp.
cu şoapte de iubire Ce de-ar fi să mi să prindă,
Şi-om pătimi ca doi amanţi tăt betegi om hi un an. S-a uscat demult cireşul,
focoşi, buna-i sus prin raiuri
Ca să păstrăm în dulcea Şi în gândul meu necitov, sfinte,
amintire înălţam la cer o rugă Prin grădinile vecine nu-s
Nebunii ani trăiţi, Să mă ierte Născătoarea şi copii ca să mai fure,
nemincinoşi. la tata să nu-i spună, Au rămas doar amintire
Că de află-n sara asta la timpurile din-nainte
Nu suspina cănd dimineţi
ciobani mă bagă slugă Când aici avut-am raiul
se crapă
Să mă-nveţe omenia şepte plin de poame şi de mure.
Că fi-vor încă seri ani şi înc-o lună.
nenumărate, 10.11.2016
Când însetatul vine
21