Page 22 - unirea 3
P. 22
Sărutul
Mă-nvăluie-n iubire, mă
urcă pân’ la stele
Şi picură-mi în simţuri
durerile de miere,
Mă poartă în tărie, mă-
mbată în cuvinte
Şi spune-mi jurăminte, ce
n-au mai fost rostite.
În Rai vei fi cu mine ”Inițierea în
muşcând aceleşi măr, splendoare” poate fi
Şi chiar de-s mincinoase şi impulsul spre o nouă
goale de-adevăr spiritualizare a umanității,
Topindu-ne-n iubire om redescoperită sieși în ceea
săvârşi păcatul ce are esențial. Cartea
Plăcerilor divine, şi ne-o- aceasta ar putea fi
nghiţi neantul. momentul de reper inițial /fragment/
nu asupra faptului că
Pe lume nu-s cuvinte ce-s umaniatea a înțeles că se În noaptea aceea
vrednice să spună află într-un impas identitar, dinainte de accidentul
Simţirile trăite sub vraja ci un reper inițial asupra aviatic, stăteam întinsă pe
cea nebună, faptului că în șegătiră cu pat şi parcă nu mă puteam
Când gura ta fierbinte respectiva constatare, omul recunoaşte.
atins-a pe a mea, se hotărăște deja să „Cine sunt eu,
M-ai prefăcut în noapte, tu reacționeze. Doamne?” El a tăcut. „Cu
urcătoare stea. Așa cum societatea cine semăn eu?” – am mai
actuală reprezintă epuiza- întrebat, tocmai pentru că
M-a-nfiorat clipita căldurii rea și falimentul sufletesc acum ştiam răspunsul.
din adâncuri, al omului, care nu mai este „Semeni cu o gazelă obo-
Şi-am ars în rugul celor stăpânul creațiilor sale, ci sită”. Mă simţeam obosită,
înalte începuturi devine sclavul lor, fiind într-adevăr. Şi-mi dădeam
Candide, pure toate, atunci neutralizat de ele, la fel ea seama că sunt, de multă-
adevărate consemneazp epuizarea și multă vreme, taretare o-
Din inimă pornite, falimentul literaturii, bosită...
necoapte, nepătate. învinsă deja de computer, Deodată, din senin,
pentru că aceasta a capotat am simţit o durere cum-
în realismul modelelor plită în tălpi. Nu mă dureau
*** repetabile, uitând că omul nici călcâiele, nici glezne-
este minunat tocmai prin le, nici degetele, ci numai
Din cerul vieţii anii s-au tot salba unicităților sale. fâşia ondulată a tălpi-
cernut de-acuma, ”Inițierea în splen- lor. Mi le vedeam, în bez-
S-a domolit aprinsul, s-a doare” ar putea fi astfel na nopţii, strălucind de-un
potolit furtuna, chemarea spre o literatură licăr verzui. Mă minunam
Dar n-am uitat sărutul ce- nouă, emanând din fluidul de câtă durere erau ele în
ntâiul mi l-ai dat, unei noi spiritualități, o stare. Le ştiam supuse mie,
Tu, taina vieţii mele şi literatură descătușată de pasive totdeauna, invitân-
îndulcit păcat. curente și de așteptări con- du-mă pe mine să hotărăsc
sumate, refuzând previzi- în locul lor, pe când ele
rămâneau parcă anonime
bilitățile și asumarea
destinelor minore. pe urma fiecărui pas făcut.
Prezenţe tăcute! Iar acum,
22
