Page 33 - unirea 3
P. 33
material în cărți care nu au librăriilor din Europa. Eminescu la Tg.Mureş
nimic, sau prea puțin, din Unele din ele, inexplicabil,
cerințele unui bestseller, în tiraje care depășesc Au ruginit potcoavele Calului
care ar trebui să stârnească interesul publicului din țara Alb,
interesul, chiar și a marelui respectivă. Trebuie însă Chiar el ajuns-a verde pe
public. Dar mai ales care neapărat spus, repetat de perete,
va rămâne ca punct de fapt, un aspect, altfel Hangiu-i mort şi muşteriii la
referință, atât pentru îndeobște cunoscut. fel,
generația în care a fost Anume, că o traducere Cei cu creiţari în pungi, pe
scrisă, dar și pentru istoria trebuie, condiție sine qua umeri, plete.
literaturii naționale și non, să servească textul,
universale. re-construind cât mai fidel Şi hanul este dus la Han-Tătar
Şi curtea nu-i mai plină de
Un confrate, care originalul în spiritul limbii
trăsuri,
cu toate că stăpânește în și matricei culturale în care
mod real și dovedit cele este tradus. Nimic nu poate Hainul timp, de-un veac şi
câteva limbi din care fi credibil dacă nu reușește jumătate,
traduce în românește, să aducă cititorului acel Pe calapod tot trage noi măsuri.
așadar ar putea, asta măcar ceva în care să se
Poruncile s-au strecurat în
la prima vedere și teoretic, recunoască, care să-l și crepături,
să scrie și în limba țării de convingă. O traducere care Şi totul nu-i decât o arătare,
adopție, refuză consecvent are ca scop doar împăiatul Clădirea se mai ţine într-o
să o facă. Motivul fiind coperților cu un text, în cel
placă,
unul care ține de mai fericit caz
Cu-n scris de bronz, de
convingerea sa, de a nu se aproximativ, este, din comemorare.
regăsi pe sine decât în punctul nostru de vedere,
limba română. cel mai mare deserviciu Pe care nu o vede aproape
Chiar dacă unora, făcut unei cărți. E mai bine nimeni
poate multora, nu le va fi să trezim interesul Şi, de întrebi, nimeni n-are
pe plac acest punct de ve- cercetătorilor, al cititorilor habar,
dere, ne simțim totuși da- și editorilor, cu traduceri, Şi singura moştenire de la
tori să reamintim o butadă chiar dacă mai puține, dar Calul Alb,
a anilor '80 referitoare la care să fie, realmente, Sunt ochelarii lui cei vechi de
cum se vedea la vremea literatura și cultura noastră. cal.
aceea literatura română de Traducătorul trebuie să fie
la Paris. Răspunsul acasă în ambele limbi, dar Pe Mureş, apa curge-n
maestrului, confruntat cu mai ales să cunoască continuare,
această curiozitate a unui efectiv și nemijlocit, Curge lin, în limpezimi şi
spumă,
coleg mult mai tânăr, a fost (hautnah în germană)
Şi lumea bea, tot răfuieli mai
devastator: ”Păi, ne se vede ambele literaturi și culturi.
vechi,
de loc!” Firește că nu se Altfel nu se poate.
vedea de loc. Cine să fie De aceea Şi nu mai ştie dacă-i rea sau
fost interesat la Paris (!), considerăm că este//ar fi bună.
ori în lumea liberă, de benefic să se treacă peste
Nedumerit e şi acuma
subiectele marilor realizării orgolii și peste bucuriile Eminescu,
(...!?) inexistente, cu mărunte ale funcțiilor, în Contumacia devenit-a axiomă,
personaje care reprezentau favoarea unei deschideri Dacă e Călăraşi sau Kossuth,
nimic, ori cel mult fantoșe. reale, de durată, pentru
strada unde,
Sigur că este de bun refacerea punților dintre
A poposit în drum, spre mica
augur faptul, care ne-a acolo și aici. Dintre Romă.
gâdilat orgoliul, că apar românește și românește. 13 mai 2013
traduceri ale unor autori Răzvan Ducan
români în rafturile N.I. Pop
33
