Page 34 - unirea 3

cuminţi noi dimineţi răsar Mariana Moga
pe dealuri şi înţelepciunea veşniciei

şi-mi beau în tihnă satului românesc
ceaiul englezesc.

Născută în Ardealul
Îmi este dor pătimirii noastre, poeta,

Îmi este atât de dor prozatoarea, luptătoarea
de mine, pentru evoluţie şi
de piscurile verzi promovare a valorilor
de lângă casă, culturale româneşti,
de brazii cu miros Mariana Moga este
absolventă a Facultăţii de
Iar am visat... de iarnă-n cetini
şi de băncuţa mea, Drept şi Administraţie
Iar am visat că urc de sub terasă. Publlică din Bucureşti şi
spre infinit, membră a Uniunii
Scriitorilor Europeni din
iar am visat poteci Îmi este atât de dor
Republica Moldova. Dintre
pe jumătate, de mine,
m-am agăţat de urma de ziua amintirilor dintâi, cărţile publicate de autoare
acestui gând, să-ngenunchez amintesc „Între piatră şi
nisip”, „Popas în suflet”,
când noaptea şi-a pierdut în curtea cu lalele,
„Tăcerea albastră” sau
din demnitate. iar cineva să-mi spună:
„Mai rămâi !” romanul „Înaintând prin
Liniştea de toamnă ceaţă”.

mă inspiră, Mie dor de mama ce- Apreciată încă de la
cad frunzele sub nucii mpletea-n odaie, debut, în anul 2010,
arămii, de tata, de bunici, scriitoarea Mariana Moga
zâmbesc privind în jur, impune, fiind invitată să-şi
de fraţii mei,
pe când tăcerea, prezinte cărţile în Austria,
să stau pe prispa
îmi strigă dintre dealuri: ce-nconjoră casa, la Viena, de „Ziua
„Mai rămâi!” să nu fiu un pribeag, Europei”, la Chişinău în
Republica Moldova, apoi
ci lângă ei.
N-am vreme, cad cuvinte în Germania, volumele sale

peste mine, ajungând şi în Suedia,

mor ore ruginite-n calendar Şi-mi mai e dor de via Croaţia, trecând apoi
şi-n trecerea de astazi, de pe coastă, oceanul în U.S.A, iar
către mâine, de uliţa din sat, diplomele de excelenţă
cuprinsă sunt de-un dor pentru profesionalism şi
de gara sumbră,
rudimentar. dăruire în promovarea
de prima mea iubire
de copil, literaturii româneşti şi
Sub vraja ce se-ascunde-n ce-mi trece-ades prin sprijinirea dialogului
coame nude, intelectual în jurul valorilor
minte, ca o umbră.
îmi cumpăr alte zile, culturale, o recomandă cu

fără ceaţă, prisosinţă.
Am să mă-ntorc la mine-n
ceasul nu vrea să mai sat, acasă,
opreasca timpul, pe urmele lăsate Mi-e dor...
dar răsăritul azi la răscruce,
îmi vinde viaţă.
şi le spun alor mei
Mi-e dor de vremuri vechi
în ziua-aceea:
S-au oxidat secundele-n „ De-aici de lângă voi, în vremuri noi,
perete, nu m-oi mai duce”. mi-e dor să mai ascult
într-un alt anotimp când câte-o baladă

mă trezesc, şi-ntr-un exces de foame

34