Page 46 - unirea 3

Poete drag

lui Adrian Păunescu

A mai trecut în nefiinţă-o lume,
Pe ţărmul morţii se mai stinge un titan
Şi-n urma lui doar clocotul din sânge
Mai strigă nedreptatea unui an.

A mai căzut un clopot în tăcere
La glasul lui şi stelele vibrau,
Ne-a fost speranţă-n vreme de durere
Iar versurile, candele ce-ardeau.

Te duci, Poete drag, şi n-ai habar

Că-n noi tristeţea-n flacără se stinge
Şi Dumnezeu, ne-ngăduie măcar
Fără mine
Doar privilegiul de-a te putea plânge.
E lumea fără mine mai tristă cu un cântec, ***
Silabe armonioase s-ar risipi pe drum
Şi-n ceas târziu de taină la vreme de
Când toamna cu brumă m-acoperă toată
descântec,
Şi ceaţa-mi pătrunde în fiece por,
Cine-ar mai arde-n versuri şi nu s-ar face Îmi mângâi coroana şi frunza cea moartă,
scrum?
Sunt pasăre dusă de-un nor călător.
Încătuşate gânduri ce strig-a libertate
Le slobod în tăcere, în slove tremurând, Când iarna coboară din creste de munte
Căci zborul lor prin lume mi-e cel mai drag Şi-mbracă natura în flori de cristal,
din toate Mă ninge pe tâmplă cu stele mărunte,
Şi nicicând alte aripi nu m-au purtat mai Mă schimbă-n femeie din lucru banal.
blând. LAG

E lumea fără mine mai mare cu o umbră,
Căci eu şi-n întuneric mă mistui luminând
Şi-n lipsa mea tăcerea ar fi atât de sumbră
Şi doar ecoul nopţii, s-ar auzi cântând.

Stele sub umbrelă

În seara asta stelele
s-au ascuns tăcute sub umbrelă,
doar ecoul paşilor îngereşti
striveşte în secundă stropii de ploaie.
În noaptea asta sufletul hoinar
se va întoarce purtând ploaie pe gene
şi va îngenunchia uşor, lângă patul meu.
Dar n-am să-l cert...nu, n-am să-l cert,
doar în noaptea asta
am să-i aprind o lumânare roşie
şi în lumina ei plăpândă
am să-mi imaginez că vine dintre stele... Grafică de Ioan Petru Pop

46