Page 2 - unirea 11

11
Theodor Damian

Limba nu e vorba ce o faci;
singura limbă, limba ta deplină
stăpână peste taine şi lumină
e-aceea-n care ştii să taci.

Lucian Blaga, din ciclul Corăbii cu cenuşă

Dimensiunea

sacră a limbii

Se înţelege din frumosul poem blagian că din-
colo de caracterul uman, construit, al unei limbi, a-
ceasta, ca şi limbajul, are şi o dimensiune sacră, me-
tafizică. Meta-limbajul arată că limba nu e o simplă
făcătură omenească.
Atitudinea adecvată în faţa dimensiunii sacre
a limbii este tăcerea, care, după Sf. Isac Sirul, este
limbajul veacurilor viitoare, şi care este, între altele,
Valoarea limbii starea de mirare în faţa tainei. Tăcerea este şi o ex-

presie a covârşirii şi gratitudinii pentru limba ce ni
strămoşeşti în păstrarea s-a dat şi, astfel, ea are un caracter doxologic.

Legătura tainică dintre limbaj şi tăcere este su-
identităţii personale perb formulată de Meister Eckhart atunci când zice
că Dumnezeu este un Cuvânt la capătul tăcerii.
şi naţionale*
Limbă şi identitate

În aceeaşi limbă
Toată lumea plânge
În aceeaşi limbă Aşadar, adâncul tăcerii divine izvodeşte Lo-
Râde un pământ gosul, iar noi suntem făcuţi după chipul lui Dumnezeu,
Ci doar în limba ta suntem făptură – cuvânt – cuvântătoare, având în
Durerea poţi s-o mângâi noi, în mod ontologic, capacitatea limbajului, câtă
Iar bucuria vreme fără Logosul divin „nimic nu s-a făcut din tot
S-o preschimbi în cânt. ce s-a făcut” (Ioan 1,3).
Şi aşa cum fiecăruia i s-a dat o sumă de daruri
Iar când nu poţi personale, tot astfel limba şi capacitatea de comu-
Nici plânge şi nici râde nicare, pe lângă faptul că sunt daruri comune, sunt
Când nu poţi mângâia totodată oferite şi individualizat, personal şi per-
Şi nici cânta sonalizat.
Cu-al tău pământ Cu alte cuvinte, aşa cum capacitatea persona-
Cu cerul tău în faţă lă de exprimare face parte intrinsecă din identitatea
Tu taci atunci
cuiva, la fel, trecând pe alt plan, limba neamului tău
Tot pe limba ta.
este unul dintre cele mai puternice elemente identitare,
atât la nivel de grup, cât şi la nivel personal.
În limba ta, de Grigore Vieru

2