Page 4 - unirea 11
P. 4

11
                    În fiecare zi ne batem joc

                    De păsări, de iubire şi de mare
                    Şi nu băgăm de seamă că în loc
                    Rămâne un deşert de disperare.
                                                                      La multiplele tendinţe de deznaţionalizare a
                    Într-adevăr, limba română este abuzată în fi-  neamului românesc ce vin azi din exterior, mai grave
              ecare zi, uneori fără a ne mai da seama chiar, fără a  sunt cele ce vin din interior şi abuzul faţă de caracterul
              conştientiza abuzul. Ne batem joc de limba părinţilor  sacru al limbii părinţilor noştri este unul dintre acestea.
              noştri prin folosirea de cuvinte de ocară, o formă a  Desigur, se trag semnale de alarmă pe mai multe pla-
              grăirii în deşert, prin împrumutări nefericite din alte  nuri şi în multe feluri, cu toate că, aparent, acest lucru
              limbi şi adaptări caraghioase şi alte forme de abuzuri  nu e suficient. Dar cei care au conştiinţa, simţirea şi
              verbale ridicole şi neavenite, care nu sunt decât o si-  căderea, trebuie să o facă. Şi acest important Simpo-
              luire grosieră şi inacceptabilă a frumuseţii, cuminţeniei  zion este unul din forurile care trag necesarul semnal
              şi autenticităţii limbii părinteşti.              de alarmă. Nu poate nimeni veni mâine, luna viitoare,
                    Şi, vorba poetului: „Nici nu băgăm de seamă  anul viitor, peste ani şi să zică: „N-am ştiut. De ce nu
              că în loc rămâne deşert de disperare”.            mi-aţi spus? De ce nu mi-aţi spus?”, ca asinul Dom-
                                                                nului. Iată, între alte semnale, şi noi aici şi acum, la
                         Concluzie                              acest Simpozion o spunem.
                                                                _____________________________________________

                    Într-una din cărţile sale, Constantin Noica ci-   * Comunicare ţinută la Simpozionul Inter-
              tează un vers dintr-un poet care personifică asinul ce  naţional, Language: The Key to Preserving Faith,
              L-a purtat pe Iisus spre Ierusalim la intrarea Sa tri-  Culture and Identityof a Nation. The Case of Ro-
              umfală. Neconştientizând ce se întâmplă şi ce face,  mania, organizat de Holy Trinity Romanian Orthodox
              asinul se plânge post-factum:                     Church, Philadelphia, Pennsylvania, USA, 19 febru-
                    De ce nu mi-aţi spus, de ce nu mi-aţi spus  arie, 2017.
                    Că pe spatele meu Îl purtam pe Iisus?                    „Lumină Lină”, 3/2017, pp. 93-96.
                    Ce lin, ce senin L-aş fi dus!


































                    Sculptură de
                 Dumitru Verdianu



                                                             4
   1   2   3   4   5   6   7   8   9