Page 244 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

conștientă asupra lui Dumnezeu. Asta înseamnă să trăim realităţile vieţii noastre în lumina viziunii până când adevărul viziunii se realizează de fapt în noi. Fiecare părticică a instruirii noastre este direcţionată spre acest ţel. Învaţă să Îi mulţumești lui Dumnezeu pentru faptul că și-a făcut cunoscute cerinţele.
Micul nostru „eu” este mereu cuprins de mânie atunci când Dumnezeu spune să facem ceva. Lasă micul tău „eu” să se veștejească în mânia și indignarea lui Dumnezeu – „Eu sunt Cel ce sunt... m-a trimis la voi” (Exod 3:14). El trebuie să stăpânească. Nu-i așa că este sfâșietor să realizăm că Dumnezeu nu numai că știe unde trăim, ci de asemenea cunoaște mocirla în care ne târâm? El ne va da de urmă cu viteza unui fulger. Nicio fiinţă umană nu cunoaște fiinţele umane așa cum le cunoaște Dumnezeu.
5 OCTOMBRIE
Natura decăderii
„De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, și prin păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit...” (Romani 5:12).
Biblia nu spune că Dumnezeu a pedepsit omenirea pentru păcatul unui singur om, ci că natura păcatului, și anume pretenţia mea de a deţine dreptul asupra mea, a intrat în neamul omenesc printr-un singur om. Însă Biblia mai spune că un alt Om a luat asupra Lui păcatul omenirii și l-a șters – o revelaţie infinit mai profundă (vezi Evrei 9:26). Natura păcatului nu este imoralitatea și fărădelegea, ci natura realizării de sine care ne face să spunem: „Eu sunt propriul meu dumnezeu.” Această natură se poate manifesta într-o moralitate corectă sau într-o moralitate incorectă, însă ea are întotdeauna o temelie comună – pretenţia mea de a deţine dreptul asupra mea. Când Domnul nostru lua contact fie cu oameni care aveau în ei toate forţele răului, fie cu oameni care duceau o viaţă curată, morală și neprihănită, El nu acorda niciun fel de atenţie degradării morale a unuia, dar nici realizării celuilalt în plan moral. El Se uita la ceva ce noi nu vedem, și anume la natura omului (vezi Ioan 2:25).
Păcatul este ceva cu care mă nasc și de care eu nu mă pot atinge – numai Dumnezeu Se atinge de păcat prin răscumpărare. Prin Crucea lui Hristos, Dumnezeu a răscumpărat întreaga omenire de posibilitatea osândei veșnice prin ereditatea păcătoasă. Dumnezeu nu cere niciodată
socoteală unui om pentru faptul că are o ereditate păcătoasă și nu judecă pe nimeni din pricina
244