Page 269 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

vorbea despre ucenicie, El începea printr-un „dacă”, dorind să spună: „Nu trebuie să faci lucrul acesta decât dacă ai această dorinţă.” „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine...” (Luca 9:23). Cu alte cuvinte: „Pentru a fi ucenicul Meu, trebuie să Îmi cedeze Mie dreptul său asupra lui.” Domnul nostru nu vorbește despre poziţia noastră în veșnicie, ci despre faptul de a-I fi de folos în viaţa aceasta de aici. Din acest motiv cuvintele Sale par atât de aspre (vezi Luca 14:26). Nu încerca niciodată să înţelegi aceste cuvinte separându-le de Cel care le-a rostit.
Domnul nu îmi dă niște reguli, însă îmi arată foarte clar care este standardul Său. Dacă relaţia mea cu El este una de dragoste, voi face fără șovăire ce spune El. Dacă șovăi, este din pricină că iubesc pe cineva pe care l-am pus în rivalitate cu El, și anume pe mine însumi. Isus Hristos nu mă va obliga să Îl ascult, însă trebuie să Îl ascult. Și de îndată ce Îl ascult, îmi împlinesc menirea din punct de vedere spiritual. Poate că viaţa mea personală este aglomerată cu experienţe mărunte, meschine, absolut insignifiante. Însă dacă ascult de Isus Hristos în împrejurările aparent aleatorii ale vieţii, ele devin orificii prin care văd chipul lui Dumnezeu. Apoi, când voi ajunge faţă în faţă cu Dumnezeu, voi descoperi că prin ascultarea mea, mii de persoane au fost binecuvântate. Când răscumpărarea lui Dumnezeu aduce sufletul unui om la ascultare, aceasta întotdeauna aduce roade. Dacă voi asculta de Isus Hristos, răscumpărarea lui Dumnezeu se va revărsa prin mine în viaţa altora, deoarece în spatele ascultării propriu-zise se află realitatea Dumnezeului Atotputernic.
3 NOIEMBRIE
Un rob al lui Isus
„Am fost răstignit împreună cu Hristos, și trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine...” (Galateni 2:20).
Aceste cuvinte înseamnă prăbușirea independenţei mele, schimbare făcută de mine însumi, și predarea vieţii mele supremaţiei Domnului Isus. Nimeni nu poate face acest lucru în locul meu, ci trebuie să îl fac eu însumi. Dumnezeu mă poate aduce în punctul acesta de trei sute șaizeci și cinci de ori pe an, însă nu mă poate sili să fac acest pas. Înseamnă să sfărâm stratul exterior solid al independenţei mele personale faţă de Dumnezeu și să-mi îngădui mie și naturii mele să devină una cu El; nu să-mi urmez propriile idei, ci să aleg loialitatea absolută faţă de Isus. Odată ajuns în acest
punct, nu mai există posibilitatea să înţeleg greșit. Foarte puţini dintre noi au vreo cunoștinţă
269