Page 281 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

miracol al Schimbării la Faţă își pierde intensitatea în valea posedată de demoni; gloria învierii descinde dintr-un mic dejun pe ţărmul mării. Acesta nu este un anticlimax, ci o mare revelaţie a lui Dumnezeu.
Noi avem tendinţa să căutăm miraculosul în experienţa noastră și confundăm actele de eroism cu niște eroi adevăraţi. Una este să trecem printr-o criză într-un mod grandios, și cu totul altceva să trecem prin fiecare zi din viaţa noastră slăvindu-L pe Dumnezeu atunci când nu ne vede nimeni, când nu ne aflăm sub lumina reflectoarelor și când nimeni nu ne dă nici cea mai mică fărâmă de atenţie. Dacă nu căutăm aureole, cel puţin ne dorim ceva care să îi facă pe oameni să exclame: „Ce minunat om al rugăciunii este acesta!” sau: „Ce femeie dedicată lui Dumnezeu este aceasta!” Dacă ești devotat Domnului Isus în mod corect, ai atins acea culme înaltă unde nimeni nu te mai observă vreodată pe tine personal. Tot ce se poate observa este puterea lui Dumnezeu revărsându-se prin tine neîncetat.
Noi vrem să putem spune: „O, am avut o chemare minunată din partea lui Dumnezeu!” Însă pentru a îndeplini chiar și cele mai umile sarcini spre slava lui Dumnezeu, este nevoie ca Dumnezeul Atotputernic Întrupat să lucreze în noi. Pentru a fi cu totul neobservabili, este nevoie ca Duhul lui Dumnezeu din noi să ne facă ai Lui în mod absolut în viaţa noastră umană. Adevăratul test al vieţii unui credincios nu este dobândirea succesului, ci credincioșia la nivelul uman al vieţii. Avem tendinţa să ne fixăm ca scop succesul în lucrarea creștină, dar scopul nostru ar trebui să fie acela de a manifesta slava lui Dumnezeu în viaţa umană, de a trăi o viaţă „ascunsă cu Hristos în Dumnezeu” în împrejurările noastre cotidiene umane (Coloseni 3:3). Relaţiile noastre umane constituie tocmai împrejurările în care ar trebui să fie manifestată viaţa ideală a lui Dumnezeu.
17 NOIEMBRIE
Ţelul etern
„Pe Mine însumi jur, zice Domnul: pentru că ai făcut lucrul acesta... te voi binecuvânta...” (Geneza 22:16–17).
La acest moment, Avraam a ajuns în punctul în care este în legătură cu însăși natura lui Dumnezeu. El înţelege acum realitatea lui Dumnezeu.
Ţelul meu este Dumnezeu Însuși... Cu orice preţ, Doamne, pe orice cale.
281