Page 283 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

individualitatea noastră și judecata greșită ne împiedică să ajungem la El. Dumnezeu ne izbăvește de păcat – noi trebuie să ne izbăvim de individualitatea noastră. Asta înseamnă să Îi dăruim lui Dumnezeu viaţa noastră firească și să o jertfim Lui, astfel încât El să o poată transforma în viaţă duhovnicească prin ascultarea noastră.
Dumnezeu nu acordă niciun fel de atenţie individualităţii noastre firești în dezvoltarea vieţii noastre spirituale. Planul Său este mai presus de viaţa noastră firească. Trebuie să avem grijă să lucrăm alături de Dumnezeu, nu să Îi stăm împotrivă spunând: „Nu pot să fac asta.” Dumnezeu nu ne va disciplina; noi trebuie să ne disciplinăm singuri. Dumnezeu nu va face argumentele și gândurile noastre „[roabe] ascultării de Hristos” (2 Corinteni 10:5) – noi trebuie să facem acest lucru. Să nu spui: „O, Doamne, gândurile mele o iau mereu razna.” Nu-ţi lăsa gândurile să o ia razna. Încetează să mai asculţi de tirania vieţii tale firești individuale și dobândește libertate în viaţa spirituală.
„Deci dacă Fiul vă eliberează...” Nu înlocui cuvântul Fiul cu Mântuitorul în acest verset. Mântuitorul ne-a eliberat de păcat, însă aceasta este libertatea izvorâtă din faptul că am fost eliberat de mine însumi de către Fiul. Despre lucrul acesta vorbea Pavel în Galateni 2:20 când spunea: „Am fost răstignit împreună cu Hristos...” Individualitatea lui a fost zdrobită și duhul lui a fost unit cu Domnul lui; nu doar a fost absorbit în El, ci a devenit una cu El. „...veţi fi cu adevărat liberi” – liberi până în adâncul fiinţei voastre; liberi pe de-a-ntregul. Noi avem tendinţa să ne bizuim pe energia proprie, în loc să ne lăsăm însufleţiţi de puterea izvorâtă din identificarea cu Isus.
19 NOIEMBRIE
„Când va veni El”
„Și când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce privește păcatul...” (Ioan 16:8).
Foarte puţini dintre noi știm ce înseamnă conștientizarea păcatului. Cunoaștem experienţa de a fi tulburaţi pentru că am făcut ceva rău. Însă conștientizarea păcatului produsă în noi de Duhul Sfânt obscurizează orice relaţie de pe pământ și ne face conștienţi de o singură relaţie – „Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit...” (Psalmul 51:4). Când o persoană devine conștientă de păcatul său în felul acesta, ea știe cu fiecare fărâmă a conștiinţei sale că Dumnezeu nu ar îndrăzni să o
ierte. Dacă Dumnezeu chiar ar ierta-o, atunci persoana aceasta ar avea un sentiment al dreptăţii
283