Page 38 - dreptul personalitatii ifr

CONCLUZII

Referitor la Art. 2 din Convenție
Convenția europeană a Drepturilor Omului consacră nucleul general de drepturi civile şi politice.
Constituția României are o sferă mai largă de protecție şi include şi drepturi sociale, economice şi
culturale. O sferă şi mai largă de protecție o conferă Carta drepturilor fundamentale recent semnată
în cadrul Uniunii Europene.

Principalul act normativ intern care garantează respectarea drepturilor omului este Constituția. Ea
consacră atât drepturile şi libertățile fundamentale precum şi corolarul lor, îndatoririle fundamentale.
Includerea drepturilor în textul legii fundamentale se justifică prin importanța lor, respectarea normei
constituționale impunându-se tuturor celorlalte acte normative.

Exercitarea anumitor drepturi fundamentale este reglementată de codurile de procedură civilă,
respectiv penală sau de alte legi speciale.

Articolul 2 - Dreptul la viață

(1) Orice persoană are dreptul la viață.

Pe lângă obligația negativă de a nu aduce atingere vieții, statele au şi obligații pozitive pe terenul
articolului 2 al Convenției europene. Cu alte cuvinte, statele trebuie să ia măsuri concrete de a proteja
viața, cum ar fi, de exemplu, adoptarea unei legislații penale care să incrimineze faptele ce aduc
atingere vieții sau informarea populației cu privire la posibilele riscuri asupra vieții.

Conform jurisprudenței Curții, o anchetă efectivă este cea aptă să identifice şi să pedepsescă
persoanele responsabile a fi provocat moartea cuiva. Mai mult, atunci când o persoană a intrat într-o
stare bună de sănătate sub controlul autorităților statului (de exemplu, în timpul detenției sau al
internării medicale obligatorii) şi decedează în acest interval, statul are obligația de a furniza o
explicație plauzibilă privind producerea decesului. Răsturnarea sarcinii probei în acest caz este
consecința firească a poziției vulnerabile pe care o are persoana aflată sub autoritatea statului. În lipsa
unei explicații plauzibile din partea autorităților statului, aceastea vor fi ținute responsabile pentru
încălcarea dreptului la viață.

În cauza noastră, nu poate fi vorba despre detenția persoanei aflată sub autoritatea statului și deci și
din acest punct de vedere, hotărârea nu putea admite cererea de chemare in judecată. Este mai
degrabă vorba despre solicitarea de tragere la răspundere a celor 2 medici care nu au răspuns prompt
chemărilor pacientei. Acuzația poate fi astfel interpretată din punctul de vedere al profesionistului
care și-a facut treaba și a respectat procedurile de lucru, testare, investigare, tratament, etc., dar si
din punctul de vedere al drepturilor personalității, care față de acuzațiile reclamantei nu au fost
respectate. Cei doi medici au acționat din aceasta perspectivă, mai mult în spiritul profesiei de medic
(ca un robot care își face munca pentru care a fost programat) și mai puțin al celui de om. Dacă privim
astfel lucrurile putem admite ca lipsa empatiei față de viața unui om bolnav poate duce la astfel de
acuzații față de cei care, în mod normal, salvează vieți.
În final, hotarârea a fost revelatoare în speța de față, prin stabilirea ei ca inadmisibilă.

https://www.apador.org/wp-content/uploads/2014/02/manual-DO-proof.pdf