Page 35 - dreptul personalitatii ifr

Avand in vedere faptul ca, Comisia Superioara a Institutului de Medicina

Legala „Mina Minovici”, emisese deja un aviz in cauza, organizarea sistemului
national de medicina legal impiedica organele judiciare sa solociteun nou
raprort medico-legal, in absenta unor elemente noi de ordin medical sau legate
de ancheta.
Curtea observa, in aceste circumstante, ca, rapoartele de expertiza medico-legal
intocmite erau in concordanta cu faptul ca diagnosticul lui L.M. fusese stabilit si
aplicat corect, aceasta fusese ingrijita corespunzator, in limita examenelor
clinice si paraclinice acceptate de pacienta si familie.

In consecinta, instantele nationale, au considerat ca dispuneu de elemente
suficiente pentru a detemnina circumstantele decesului lui L.M. si raspundera
celor invinuiti. „Curtea remarcă faptul că nu există niciun element în dosar care
ar putea conduce la concluzia că declaraţiile infirmierelor ar fi determinat un
70
rezultat diferit al procesului.”

„În ceea ce priveşte acuzaţiile reclamantei care denunţă faptul că nu a

avut posibilitatea de a participa la realizarea raportului de expertiză din 16
aprilie 2003, Curtea admite că întrebările la care trebuiau să răspundă experţii
se confundau cu cele pe care trebuiau să le soluţioneze autorităţile judiciare: să
stabilească dacă existase vreo eroare în diagnosticarea şi tratarea lui L.M. Or,
acest raport era întemeiat numai pe dosarul medical al lui L.M., pe care
reclamanta îl cunoştea înainte de finalizarea raportului şi depunerea acestuia la
71
dosarul cauzei.”

In opinia Curtii, instantele nationale au confirmat, prin horararea
definitiva din 5 octombrie 2005, decizia de neincepere a urmaririi penale din 29
aprilie 2004, fata de medici, tinand seama de rapoartele de expertiza, prin faptul
ca nu erau intrunite elementele constitutive ale infractiunii de ucidere din
72
culpa.

Cutrea considera ca, concluzia autoritalilor referitoare la inexistenta
raspunderii penale in privinta decesului lui L.M. nu poate ridica o problema din
perspectiva art. 2 din Conventie (art care nu implica dreptul de a incepe
urmarirea penala sau de a condamna un tert) timand seama si de lipsa
caracterului arbitrar al aprecierii de catre autoritatile de acheta a faptelor aflate
la originea decesului. „În plus, atunci când se pune în discuţie o neglijenţă, o
acţiune civilă sau disciplinară, separat sau concomitent cu o acţiune în faţa

70 Ibidem, p. 75.
71 Ibidem, p. 76.
72 Ibidem, p. 76.